Stereotipiile sau comportamentele de autostimulare se refera la miscarile repetitive ale corpului sau ale obiectelor. Aceste comportamente sunt frecvent intalnite la indivizii cu dizabilitati de dezvoltare, dar si in cazul copiilor cu autism.
Stereotipiile pot implica unul sau mai multe simturi:
- Vizual: uitatul la lumina, clipitul repetitiv, miscatul degetelor in fata ochilor, miscatul mainilor.
- Auditiv: tipatul, pocnitul din degete, isi loveste urechile.
- Tactil: scarpinatul, batutul din palme.
- Vestibular: realizeaza miscari inainte si inapoi, intr-o parte sau in alta.
- Gustativ: linge obiectele sau le baga in gura.
- Olfactiv: miroase obiecte sau oameni.
“Aceasta nevoie apare de la dorinta de a gestiona informatiile senzoriale din mediu. In functie de acest aspect intalnim copii hipersenzitivi pentru care stimulii din mediu reprezinta ceva coplesitor si simt nevoia sa blocheze invazia de stimuli si copii hiposenzitivi care simt totul intr-o mica masura si au nevoie de ceva care sa compenseze acest lucru. De aceea este important sa urmarim aceste comportamente si sa descoperim care este functia lor.
Datorita faptului ca nu reuseste sa faca fata lumii in care traieste copilul cu autism simte nevoia sa aiba un anumit control, pe care il ofera aceste comportamente repetitive”, ne-a explicat Bianca Tigau, specialist la Asociatia pentru Interventie Terapeutica in Autism (AITA).
Copilul atipic accepta greu schimbarea
Copilul cu autism se acomodeaza greu la schimbare si ii este dificil sa invete prin imitare, autostimularile ii ofera acestuia satisfactia de face ceva cu succes. In plus il ajuta pe copil sa dobandeasca confortul emotional atunci cand simte teama, furie sau alte emotii puternice. Prin intermediul autostimularilor copilul obtine o senzatie de placere. De asemenea, ne-a spus specialistul de la AITA, copilul poate aduce modificari mediului pentru a se autostimula. De exemplu: copilul invarte rotile unei masini, aliniaza obiectele, rupe bucati mici de hartie pe care le arunca in sus si le priveste cum cad sau inchide si aprinde becuri, inchide sau deschide usile. Astfel de comportamente pot avea aspectul unui ritual: copilul vrea sa bea apa doar dintr-un anumit pahar sau sa poarte doar o anumita bluza sau vrea sa mearga in parc folosind o singura ruta.
Repetitive pot fi si anumite activitati pe care copilul le face cu diferite obiecte: se joaca cu trenuletul in mod repetat, scoate si pune piesele unui incastru.
La AITA, specialistii incerca si reusesc sa utilizeze numeroase metode prin care sa reduca sau sa elimine autostimularile: exercitii care sa le ofere o functie acceptata social, forme de stimulare care sa fie acceptate social (de exemplu: mestecatul gumei). Totodata, parintii sunt instruiti de terapeuti cum sa micsoreze frecventa lor ca timp si spatiu (poti sa dai din palme in camera ta si seara, inainte de culcare). De asemenea, tratamentele medicamentoase sunt importante pentru a reduce aceste comportamente.
Comportamentele de autostimulare se intalnesc si la oamenii tipici
”Majoritatea oamenilor manifesta comportamente de autostimulare: miscatul piciorului, jucatul cu o suvita de par sau prin activitati mai complexe cum ar fi rezolvarea cuvintelor incrucisate, uitatul la televizor. De obicei, in cazul persoanelor tipice, astfel de comportamente apar atunci cand nu exista o activitate precisa sau vorbim de situatii stresante: statul in trafic, uneori copiii manifesta aceste comportamente in timpul orelor de curs”, a completat specialistul de la AITA.
De aceea, este important sa retinem ca autostimularile nu reprezinta un semn de tulbuare mentala, in cazul copiilor cu autism acestea trebuie sa fie prelucrate astfel incat sa fie acceptate social. Totodata, specialistii de la Asociatia AITA acorda o deosebita importanta acestor comportamente si modul in care un copil se autostimuleaza este urmarit si evaluat cu atentie.
