Copiii puternici sunt pregătiți să facă față provocărilor lumii. Sunt capabili să-și rezolve problemele, se refac după orice eșec și pot face față greutăților. Aceasta nu înseamnă că trebuie să se arate mereu duri și să-și suprime emoțiile. Dimpotrivă, capacitatea de a-și cunoaște și exprima emoțiile este semn al tăriei mentale. Nici nu înseamnă că trebuie să se arate sfidători și dominatori cu ceilalți. În schimb, sunt rezilienți și au curajul să-și dezvăluie întregul potențial. Părinții sunt cei care fac diferența între un copil puternic și un copil care se supraevaluează sau nu are încredere în sine. Secretul stă în ceea ce le spunem copiilor în fiecare zi. »
Cu toții vrem să creștem copii puternici și siguri pe ei. Dar, uneori, ne înșelăm noi înșine în ceea ce privește semnele puterii unui copil, tăriei sale mentale. Suntem mândri dacă băiatul nostru nu plânge, fără să ne dăm seama că asta înseamă să-ți inhibi sentimentele. Ori că avem un copil extrem de competitiv, deși capacitatea de a colabora cu ceilalți și de a fi atenți la emoțiile lor reprezintă adevărata putere interioară. Pentru că nu judecăm întotdeauna corect ce înseamnă sa ai un copil puternic, îi spunem de multe ori lucruri care în loc să-l întărească, atacă însăși fundația pe care dorim să o consolidăm. Iată câteva lucruri pe care trebuie să încetezi să i le spui copilului:
1. Nu așa se face.
Îți arăt eu ce trebuie să faci.Este tentant să-ți ajuți tot timpul copilul, să treacă foarte ușor peste diverse obstacole. El are însă nevoie de timp să învețe să facă lucrurile pe cont propriu. Dacă iei mereu frâiele de câte ori cel mic întâmpină o problemă, nu-l ajuți deloc să învețe. Mesajul pe care i-l dai este „Eu nu pot să fac asta, numai cei mari știu cum s-o facă.” În felul acesta nu poți construi încrederea în sine a copilului, mai degrabă i-o subminezi.
2. Ce este în neregulă cu tine?
Dacă îi pui această întrebare cu compasiune, când copilul dă semne că nu se simte bine, nu este nici o problemă. Dar mulți părinți folosesc retoric întrebarea, cu un ton furios sau enervat, ca să-i sublinieze copilului că este inadecvat, că nu se pricepe la nimic sau că nu este pe măsura altor copii. Nici nu ne dăm seama ce efect nociv are o astfel de întrebare, pusă în mod repetat. „Când un adult în care copilul are încredere, de care depinde din toate punctele de vedere, îi indică acestuia că ceva este greșit cu respectivul copil, cel mic va internaliza judecata părintelui și va ajunge s-o creadă. Va începe să se întrebe ce este în neregulă cu el și nu va ști exact la ce se referă părintele. Astfel, va interpreta că nimic din ceea ce face nu este suficient de bun sau va consideră că este o persoană rea pe de-a-ntregul. Acest mesaj poate fi devastator și, adesea,efectele sale se mențin și după o îndelungată terapie„, arată Karyl McBride, terapeut pentru cuplu și familie.
| Citește continuarea pe Qbebe: http://bit.ly/2z7u5G5 |
