Cum sa impui disciplina la prescolari, fara violenta si agresari

Educatia si disciplina la copii trebuie inceputa inca de la nastere. Incetul cu incetul, cu vorbe bune, nicidecum prin impunerea cu forta sau cu violenta, copilul va invata ce are voie si ce nu sa faca acasa, in public, la scoala sau oriunde.

Intre 3 si 5 ani copilul trece de la stadiul de „bebelus” dependent in mare parte de parintii  lui, la cel de „individ” cu propriile ganduri, nevoi si opinii.

Acesta este momentul in care capitolul disciplina trebuie sa fie consolidat. Insa fara violenta! E drept, ca la noi e impamantenita ideea ca „bataia e rupta din Rai”, insa nu e deloc asa. Disciplina poate fi o arma cu doua taisuri. Pe de o parte copilul trebuie sa fie disciplinat, ascultator, dar pe de alta parte nu trebuie nici sa-i stirbiti din personalitate prin batai sau alte violente. El trebuie sa stie ca este in regula sa-si exprime trairile, frustrarile, bucuriile, dezamagirile, insa sa aiba grija la modul cum o face.

Citeste si: Educatie copii: Disciplina proactiva sau cum sa ai un copil cuminte si ascultator

Disciplinarea copiilor presupune comunicare, nu violenta

Copiii trebuie sa invete de mici sa distinga binele de rau. Pentru asta e important sa stii cum sa vorbesti copilului. Chiar daca pare ca n-au inteles nimic, explicandu-le o data si inca o data, si inca o data, ce e bine si ce e rau, ei vor sti. Trebuie numai sa aveti rabdare. Chiar daca va iesiti din minti, comunicarea este cheia succesului.

Nu bataia, nu violenta. In loc sa-l trimiteti la colt, luati-l deoparte si purtati o discutie ca de la om mare la om mare. Explicati-i ce a gresit, cum v-a facut sa suferiti comportamentul lui pe voi si pe ceilalti din jur, copii sau adulti. Iar daca fapta a fost grava, trebuie sa suporte neapart consecintele faptelor sale.

Te mai poate interesa si: 5 metode de disciplina care pot face rau copilului tau

Un copil disciplinat stie ca suporta consecintele propriilor fapte

De cate ori n-ati vazut parinti care imediat ce a facut copilul ceva urat, zbang, l-au „educat” cu o palma in cap, la fund sau prin alte locuri. In mintea parintilor respectivi, aceasta este ideea eficienta de educatie: l-au „disciplinat”. Ei bine, aceasta pedeapsa nu rezolva in nici un fel problema. Pentru copil aceasta pedeapsa fizica este sinonima cu iertarea. A facut ceva gresit, a suportat bataia si gata, totul a trecut.

Copilul trebuie sa stie ca este responsabil pentru faptele sale, iar daca a facut ceva gresit trebuie sa suporte consecintele. Parintii trebuie sa le spuna copiilor ca au facut ceva gresit (le explica ce este gresit si, neaparat, le spun cum ar fi trebuit sa se comporte in respectiva situatie) si pentru fapta sa trebuie sa suporte consecintele. Acestea pot fi sa nu se mai poata juca cu jucaria preferata X, cateva minute sau nu mai aiba voie in parc etc.

La o eventuala repetare a aceleiasi greseli, cresteti timpul pedepsei de data trecuta si spuneti-i acest lucru.

„Pentru ca ai repetat greseala Z, desi ti-am spus atunci ca nu e frumos/bine/ elegant pentru ca… (reluati explicatia), acum nu te vei mai juca cu jucaria preferata 2 x X minute etc.

De asemenea, copilul nu trebuie etichetat „nesimtitule, obraznicule, prostule etc.”. Este mult mai simplu sa-i spuneti „Un copil cuminte ca tine nu face cutare lucru sau nu loveste copiii etc. Un copil cuminte face in acest fel (si ii explicati cum ar fi trebuit sa procedeze in respectiva situatie).

FOARTE IMPORTANT. Daca intr-o situatie similara, copilul si-a corectat atitudinea si nu a facut greseala pentru care a fost pedepsit, oferiti-i o recompensa. Nu trebuie sa fie un obiect anume. E de-ajuns o incurajare. „Sunt foarte mandra de tine ca ai vorbit frumos / sau ca nu ai mai lovit copilul etc. Asa se comporta un copil educat, bine crescut etc!”

Nu rata nici: 7 greseli de disciplina pe care le fac parintii. Punctele 4 si 5 sunt cele mai grave!

Nu-i agresati pe copii in numele educatiei si disciplinei, pentru a nu-i transforma in agresori

 Disciplina se face cu calm si fara violenta fizica sau verbala. Daca va agitati la fel de tare ca si copilul vostru sau chiar mai rau, n-ati facut decat sa-i accentuati si lui starea de agitatie. Tipand la copil  sau lovindu-l, ii transmiteti mesajul ca, in momentul in care cineva ii greseste, are dreptul sa reactioneze la fel. Asta nu inseamna ca nu trebuie sa-i transmiteti mesajul ca sunteti suparati.

Copilul trebuie sa inteleaga ca felul lui de a se comporta v-a facut sa fiti tristi. Daca fapta este destul de grava, nu va sfiiti sa plangeti. In acest fel, ii transmiteti copilului cat de mult suferiti si-l veti face sa empatizeze cu suferinta voastra si a celorlalti pe care i-a ranit prin faptele sale. Sau ii puteti transmite ferm „Sunt foarte, foarte furioasa/suparata in acest moment”. Copilul va intelege trairile si incet-incet va incepe sa empatizeze cu lumea din jur, fiindu-i mai greu apoi sa-i faca pe altii sa sufere.

Copiii disciplinati stiu ca ceilalti ii inteleg emotiile

 Chiar daca a facut ceva gresit (de exemplu a mazgalit peretii sufrageriei), daca-l pedepsiti, a doua oara va face mai rau. De ce? Pentru ca nimeni nu-l intelege. Nimeni nu empatizeaza cu el. Ce ar fi de facut intr-un asemenea caz. „Sunt foarte suparata pe tine ca ai murdarit peretii. As vrea sa stiu de ce i-ai murdarit? Te-ai plictisit? Esti furios? S-a intamplat ceva? Te simti bine? etc. Ai uitat ca nu aveai voie sa faci asta?” Dupa ce va explica motivul pentru care a simtit nevoia sa mazgaleasca peretii, spuneti-i ca este ok sa aiba respectivele sentimente, insa ca ele trebuie gestionate in alt mod. Nu facand ceva „distructiv”. Apoi, incurajati-l sa contribuie la curatirea peretilor, pentru a vedea ca nu e tocmai usor sa repari ce au stricat altii.

Citeste si: 4 idei preconcepute despre disciplina si pedeapsa 

Imagine de Bill Kasman de la Pixabay