Trebuie sa o recunoastem. In relatia parinti-copii, exista o singura persoana care trebuie sa fie “cu capul pe umeri”. Si acea persoana este parintele care – nu doar ca trebuie sa-si pastreze calmul – dar are si datoria de a-si invata copilul cum sa se linisteasca.
Copiii nu inteleg regulile societatii, nu stiu cum sa-si exprime emotiile, nu stiu sa si le gestioneze, iar parintii trebuie sa-i invete. Partea cea mai grea este faptul ca trebuie sa-i invete intr-o perioada in care partea din creierul copiilor responsabila cu acest lucru nu este inca matura.
In functie de varsta, temperament si ceea ce se petrece in viata lor, copiii nu sunt pregatiti sa infrunte dezamagirile, frustrarile, nu stiu cum sa se calmeze, cum sa se concentreze pe atingerea unui obiectiv, cum sa-si evalueze optiunile si cum sa ia cele mai bune decizii pentru ei.
Aici intervine parintele. Intrebarea este “Cat de bine este el insusi pregatit sa infrunte toate astea?”. Raspunsul nu este chiar atat de simplu. Desi ti se poate parea ca e usor, cand te confrunti cu niste crize ale copilului iti vei da seama ca realitatea este mult mai complicata. Ca parinte, esti responsabil pentru copilul tau, orice decizie iei, trebuie sa-l iei in calcul, iar nevoile lui primeaza. Odata cu venirea pe lume a copilului, toate se schimba, iar parintii trebuie sa se adapteze si sa se tot adapteze. Pe masura ce copilul creste, parintele se dezvolta si el caci va trebui sa se conformeze noilor cerinte si vremuri.
Din fericire, ca parinte, ti se dezvolta instinctul de a simti ce nevoie are copilul. Cu toate acestea, sunt si momente in care esti total ametit si frustrat de schimbarile lor bruste. Nu ti s-a intamplat sa-ti ceara copilul ceva, iar cand i-ai luat sa-ti spuna ca, de fapt, parca ar fi vrut altceva. Iar acest lucru se intampla de atat de multe ori incat te intrebi daca nu cumva si tu ar trebui sa iei lectii de cum sa-ti pastrezi calmul.
Iata 5 pasi care te vor ajuta sa-ti pastrezi calmul cand copiii o iau razna, dar si sa-i inveti pe ei cum sa-si gestioneze emotiile.
Pasul 1: Redefineste-ti asteptarile si observa
Usor de zis, greu de facut, iar cand ai reusit, lucrurile se schimba din nou. Copilul se dezvolta, iar pe masura ce creste, asteptarile se vor schimba. Nu ti se intampla sa uiti cati ani are copilul tau si, pentru ca este mai inalt si mai vorbaret, sa crezi ca este si capabil sa se controleze?! Aminteste-ti ca dezvoltarea fizica nu are nicio legatura cu dezvoltarea cognitiva sau emotionala. Abilitatile de autocontrol incep sa se formeze in jurul a 3 ani si se maturizeaza incepand cu 5-6 ani. Dezvoltarea continua pana la o noua borna – 13 ani. Specialistii spun ca maturizarea completa are loc in jurul varstei de 30 de ani.
Da-i voie copilului tau sa fie om! Deseori copiii sunt pedepsiti pentru ca sunt morocanosi, au zile proaste, folosesc un ton nerespectuos, sunt obraznici. Dar si oamenii mari fac aceste lucruri, mai ales atunci cand cand isi pierd controlul. Parintii n-ar trebui sa seteze standard de perfectiune pentru copiii lor, caci nimeni nu este perfect.
Ce ai de facut?
Observa care este motivul pentru care copilul tau are o criza nervoasa. Creierul lui este in dezvoltare si nu trebuie decat sa-l studiezi si sa il intelegi. De fiecare data cand are o cadere nervoasa, aminteste-ti ca trebuie sa fii alaturi de el si sa-ti ajustezi asteptarile in ceea ce-l priveste.
Pasul 2: Separa emotiile tale de emotiile lui
Doar pentru ca el are o cadere nervoasa, asta nu inseamna ca trebuie sa ai si tu. Emotiile lui nu sunt si ale tale. Suna simplu, dar e greu de facut. Nu trebuie sa reactionezi, ci doar sa-ti pastrezi calmul. Astfel vei simti ca detii controlul si vei fi mai increzator. Este un proces care incepe prin setarea unor asteptari mai mici si continua cu identificarea situatiilor care genereaza emotii puternice atat in cazul copilului, cat si in cazul tau.
Ce ai de facut?
Cand simti ca incepi sa reactionezi, respira adanc si spune-ti o mantra care sa te calmeze. Asa vei fi mai puternic in mijlocul “furtunii”.
Pasul 3: Fa-ti propriile unelte
Fiecare copil e unic, deci, pentru copilul tau, ai nevoie de “unelte” specifice lui. Incepe prin a-ti da seama ce declanseaza o criza nervoasa, apoi conecteaza-te cu copilul tau si invata-l cum sa-si gestioneze emotiile.
Pasul 4: Ai grija de tine
Multe studii concluzioneaza ca parintii odihniti sunt mai calmi. De aceea, este recomandat sa eviti suprasolicitarea. In conditii de stres este mai greu sa te controlezi. Ia o pauza de fiecare data cand simti nevoia. Fa ceva care te relaxeaza, care-ti face placere, pentru a diminua stresul.
Pasul 5: Ce sa faci cand iti pierzi controlul
Ca parinte iti pierzi controlul de multe ori, chiar daca tu incerci sa fii clam. Ar fi mai ciudat sa nu-ti pierzi controlul. Ce ai de facut atunci?
Asuma-ti fapta! Recunoaste ca ai gresit sau ca ai fost frustrat.
Scuza-te! – Si parintii gresesc si nu trebuie sa ne fie rusine cu asta.
Identifica! – Spune-i copilului ce ai facut pentru a te calma.
Ii poti spune: Mi-am pierdut controlul, nu-i asa?! Cateodata si parintii se infurie. Toata lumea are emotii. Am tipat la tine si n-ar fi trebuit. Imi pare rau ca ti-am ranit sentimentele. Dar am respirat adanc apoi si m-am calmat. Te iubesc si o sa incerc sa ma stapanesc mai mult data viitoare.
Aceasta este o modalitate excelenta de a-i arata copilului ca toata lumea poate gresi si ca nu este greseala care sa nu poata fi reparata. In acest fel copilul isi dezvolta empatia si iertarea, iar tu te transformi in model pentru gestionarea emotiilor puternice. Bonus: relatia parinte-copil se va imbunatati.
Nu e parinte care sa nu fi trecut prin situatiile de mai sus. Asa ca, data viitoare cand mai vezi pe cineva care gestioneaza cu calm crizele nervoase ale copilului, aplauda-l. Iar daca-l vezi frustrat, agitat si stresat, incurajeaza-l.
Sursa: nurtureandthriveblog.com
Foto: Pixabay.com
