Vorbeam in articolul de saptamana trecuta ca ai nostri copii ne sunt oglinzi emotionale. Asadar primul lucru pe care as vrea sa il abordez este conceptul de parenting din frica.
Vindeca-ti ranile din copilaria ta, iarta-ti parintii, si abia atunci poti fi tu un parinte bun.
Frica are intotdeauna de-a face cu trecutul sau cu viitorul. Ori avem noi rani nevindecate si atunci proiectam asupra copilului toate fricile noastre, ori ne ingrijoram cu privire la viitorul lui si dezvoltam tot felul de anxietati. In ambele cazuri iesim din ACUM, din momentul prezent, nu ne vedem copilul asa cum este ci asa cum il infatiseaza frica noastra. Ce e mai rau este ca ne focusam automat pe ceea ce ne scoate in evidenta frica, adica pe aspectele neplacute, nedorite, pe probleme, nu pe solutii. Si ce credeti ca ne va aduce aceasta abordare? Conform Legii Atractiei, si mai multe probleme!
Intreaba-te ce anume te face sa simti acea frica? Ce crezi tu ca e adevarat, astfel incat sa gandesti, simti sau actionezi in acest fel? Ajungi astfel la credintele limitative care te blocheaza in a vedea si evalua corect situatia
Nu putem sa ne sustinem cu adevarat copilul decat atunci cand il vedem asa cum este , nu prin lentilele deformate ale propriei noastre copilarii problematice sau prin cele ale ingrijorarii ascunse sub masca nevoii de preventie.
Permite copilului tau sa isi asume responsabilitatea
Ma intreba cineva zilele trecute: “ si daca nu isi face temele, sa il las asa sa se duca la scoala nepregatit?” Si daca ati incerca ? 🙂 Copiii au nevoie sa invete de mici despre cauza si efect, nu despre greseala si pedeapsa. Daca il pui in garda ca este posibil sa primeasca note rele, sa ramana corijent, sa isi petreaca vacanta de vara invatand in loc sa se joace, sa pierda tabara cu colegii din acesta cauza, etc, toate fiind consecinte ale alegerii lui personale, atunci e cel mai probabil ca nu va trebui sa il verificati zilnic daca si-a facut temele. (vorbesc de copiii mai marisori, nu aplicati la clasa I, ca nu va merge, responsabilitatea se poate invata cand creierul prefrontal este mai dezvoltat)
Daca stam mereu de capul copilului, va face totul de gura noastra, in sila, sau de frica, va incerca mereu sa ne pacaleasca, sa se sustraga, si atunci la cine e responsabilitatea? A preluat-o parintele care s-a angajat sa urmareasca buna desfasurare a lucrurilor.
Daca invata bine, isi face temele, etc, o face pentru viitorul lui pe care trebuie sa invatati sa i-l ”vindeti”. Cum?
“Agatati-l” de o viziune
Ce ar vrea sa fie “cand va fi mare?” Are un model cu care ar vrea sa semene? Ca sa ajunga precum acel cineva, va trebui sa isi continue educatia. Vrea sa calatoreasca, sa cunoasca oameni frumosi, sa incerce lucruri noi?
Povestiti-I despre nebuniile pe care le faceati in facultate, despre viata de camin… sau prezentati-i un student care invata la o super facultate in strainatate , sa-i impartaseasca din experienta pe care o are intr-un campus universitar….
Si din nou despre frica: nu va temeti sa-i vorbiti despre Steve Jobs (fondator Apple), Michael Dell (Dell), Julian Assange (Wikileaks), Bill Gates (Microsoft), Evan Williams (Twitter), Sir Richard Branson (Virgin)! Toti au… renuntat la scoala la un moment dat dar aveau o viziune despre ceva maret.. Repeta copilului tau ca are sigur ceva de oferit lumii, ca a venit si el cu o misiune, ca existenta lui conteaza cu adevarat.
Foarte multi parinti imi spun: ”pe al meu nu-l intereseaza nimic”. Inainte de a vorbi despre o motivatie mai “ezoterica”, sa va intreb intai: ce vede copilul la voi? Sunteti fericiti cu jobul/ cariera voastra? Veniti acasa incantati de provocarile zilei la serviciu sau abia va tarati de oboseala, va injurati seful care nu v-a oferit avansarea sau care v-a criticat sever, va plangeti ca sunteti nevoit sa faceti ceva ce nu va place, sau orice variatiune pe aceeasi tema?… De ce si-ar dori sa invete? Ca sa ajunga ca voi? Exemplul nostru personal vorbeste cel mai clar copiilor despre importanta educatiei formale. La fel si in cazul pasiunilor: vede oare ca mai aveti si timp de altceva in afara de munca?
Citeste continuarea: 1 2
