Ca parinti, atunci cand crestem copiii zi de zi, vrem tot ce e mai bun pentru protectia copiilor nostri. Uneori insa judecata ne este umbrita, emotiile ne conduc iar actiunile noastre pline de bunavointa ajung sa impiedice progresul lor. In mod natural, vrem sa ne vedem copiii reusind, fiind plini de succes si le mai dam o mana mica de ajutor. Insa se mai intampla ca mana mica de ajutor sa devina mare de tot si inainte sa iti dai seama, ajungi sa faci tu ceea ce trebuie sa faca copilul.
Recunoaste, cu totii am trecut pe acolo. Vezi chipul dulce al copilului straduindu-se din rasputeri sa isi lege sireturile cu dificultate sau sa deseneze ceva ce nu ii prea iese sau chiar sa isi faca patul singur cu stangacie. Ii vezi si simti frustrarea si instinctul de parinte creste la cote alarmante sa iti ajuti puiul si, ce sa vezi, te surprinzi actionand instinctiv. Faci pentru el acea activitate. Intentiile tale or fi bune, insa rezultatul final pe termen lung nu este.
Asa devii incet incet “parintele elicopter”, adica o mama sau un tata care ofera atentie cu ochi de vultur copilului sau in fiecare aspect al vietii sale. Tu esti paznicul oricarei activitati pe care o are de facut. Scopul pe care il ai, instinctiv, este sa te asiguri ca nimic nu il impiedica in a face bine ce trebuie sa faca, iar in caz ca ceva totusi il impiedica, nu-i nimic, doar de aceea esti tu acolo, sa sari cu o mana de ajutor.
Aceasta tendinta si moda de a fi “parinte elicopter” apare inca din varstele fragede ale copilului si in multe cazuri tind sa se mentina dincolo de varsta liceului. In timp ce noi consideram ca ii facem un favor, de fapt ii facem un rau; il invatam sa apeleze la noi pentru orice maruntis. Acest tip de parinte hiperprotector ii fura practic copilului dreptul la dezvoltarea increderii de sine si a respectului de sine ce se dobandeste din micile sau marile actiuni pe care le are de implinit.
Trist si ingrijorator este faptul ca, statistic, cel putin in SUA, 26% din parintii care au copii adulti au facut ei imprumuturi la banca ca sa poata sustine financiar copilul adult care nu are job, iar 7% sunt pensionari care isi intretin copiii maturi.
Desi este o provocare mare pentru un parinte sa isi tina mainile departe de a ajuta des copilul, nu este niciodata prea tarziu sa il inveti sa fie independent. Pana la urma, vrei sa iasa din mana ta un copil capabil sa stea pe propriile sale doua picioare, ca sa poata face tranzitia usoara spre adult responsabil si descurcaret care infrunta provocarile vietii cu usurinta si incredere de sine.
Iata trei lucruri pe care NU ai voie sa le faci tu pentru copilul tau:
1. Temele – Recunoaste, e usor sa cedezi in fata copilului cand are de facut teme la care nu are indemanare sau are prea multe de facut si nu ii ajunge timpul. In primul moment strambi din nas si in al doilea te surprinzi cu creionul in mana prestand alaturi de el ce are nevoie.
Acel plans plin de frustrare in care copilul spune cu naduf „Nu pot!! Nu stiu!! Ajuta-ma!” poate inmuia si cel mai rigid parinte. Uneori, pentru linistea din casa ti se pare mai usor sa il ajuti. Dar inainte sa cedezi, opreste-te si gandeste-te bine. Adevarul este ca el trebuie sa isi faca singur tema.
Daca copilul este confuz cu adevarat cu privire la cerinta temei, parcurge cu el intrebarile, enuntul, discuta cu el ce crede ca inseamna ce i se cere. Daca ai cum, da-i exemple cum ar trebui sa rezolve dar evita sa faci concret problema pentru el si incurajeaza-l sa isi faca singur treaba la biroul lui.
Nu sta pe capul lui in timp ce isi face tema pentru ca va fi tentat sa apeleze mereu la tine cu noi intrebari. Dupa ce termina, revizuiti impreuna munca lui, ca sa vedeti eventualele erori. Pune copilul sa refaca pana ii iese bine. Discutati impreuna, veniti cu idei, dar nu pune tu mana concret sa faci in locul lui ce are el de facut.
Atunci cand copilul isi face singur fise, rapoarte, desene, ii va creste respectul de sine si gradul de independenta. Nimic nu se compara cu satisfactia pe care copilul o simte cand a luat un calificativ maxim urmare a propriei sale munci.
Citeste continuarea: 1 2
