Copii rebeli? Motivul pentru care copiii ar trebui sa le raspunda parintilor
Copii rebeli? Cand noi am fost copii, sub nicio forma nu aveam voie sa le raspundem parintilor nostri. Am crescut cu ideea ca acest lucru este o lipsa totala de respect, iar teoria o “transferam” si copiilor nostri. Dar oare sa fie acesta un lucru bun sau un lucru rau?
Va prezentam in continuare parerea psihologului Kelly Flanagan, tata a trei copii si autorul mai multor articole pe tema educatiei copiilor si relatiilor interumane. Asteptam la final comentariile voastre: Sunteti sau nu de acord cu dr. Kelly Flanagan?
Copii rebeli – Parintele din mine ar vrea sa scoata din copiii lui fiecare umbra de rebeliune, dar psihologul din mine se opune.
Ma jucam cu fetita mea, apoi fratele sau mai mare a venit si a observat ca jucariile lui “defilau” prin casa de papusi a surorii. Ca un caine a venit si le-a smuls de-acolo.
“Te rog sa mi le dai!”, i-am spus.
“NU!”, m-a repezit.
Ca parinte, mi-am dat seama ca am dat gres, ca nu sunt respectat. Parintele din mine s-a infuriat, am simtit ca-mi pierd controlul, desi se presupunea ca eu trebuie sa fiu adultul responsabil. Fiinta umana din mine a fost foarte trista, pentru ca intreaga dimineata imi fusese data peste cap. Insa psihologul din mine era foarte mandru ca baiatul spusese “NU”.
Copii rebeli – Limite personale
Sa spui NU este foarte greu. Este foarte greu sa setezi limite personale pentru ca te gandesti ca nu cumva ceilalti sa sufere din cauza refuzului tau.
Adultilor le este foarte greu sa spuna NU. Sunt ca un burete care absoarbe toate nevoile celorlalti, ne traim vietile dupa cum zic altii ca ar fi bine si mai putin dupa cum ne spune inima noastra ca ar trebui sa traim, ii lasam pe altii sa ne spuna ce poveste sa traim, in loc sa fim autorii propriei noastre vieti, ne pierdem vocea, ne pierdem dorinta si modul unic in care sufletul nostru vrea sa traiasca. Suntem condusi de lume, in loc sa fim folositori lumii.
Ne putem lasa convinsi de un prieten sa bem apoi sa conducem si sa ne punem vietile in pericol. Ne putem lasa convinse de un iubit insistent sa facem sex fara protectie si sa ne trezim gravide. Ne putem lasa convinsi sa facem o investitie si sa ramanem faliti. Putem ajunge sa fim abuzati de un sef si sa facem ore suplimentare pana la epuizare fizica si psihica.
Sunt atat de multe modalitati in care viata noastra poate fi data peste cap doar pentru ca nu suntem capabili sa spunem NU. De multe ori imi intreb clientii atunci cand vin la mine: “Cum reactionau parintii tai cand le spuneai NU?”. Aproape ca toate raspunsurile sunt “Vai, dar eu n-am indraznit sa le spun parintilor mei NU”.
Si iata cum am ajuns eu in fata unei decizii importante. Ce fac? Ii zdrobesc rebeliunea? Ridic vocea? Ii cer sa imparta? Il amenint? Sau, pur si simplu, trag aer in piept si admit ca sunt unele situatii in care este bine sa spui NU.
Copii rebeli – Puterea lui NU
Copiii afla in familie ca este in regula sa spui si NU. Daca noi nu-i invatam pe copii ca pot spune si NU, nu au de unde sa invete din alta parte. Daca cei mici nu ne spun noua NU, nu vor spune nimanui. Iar asta poate insemna NU la droguri, NU la sex neprotejat, NU la consumul de alcool.
Iar eu vreau sa-mi invat copiii ca vocea lor conteaza. Eu vreau sa ii fac sa inteleaga ca sunt autorii propriei lor vieti. Copiii au nevoie sa isi seteze propriile reguli, fara sa devina agresivi. Copiii au nevoie sa invete arta compromisului. Au nevoie sa stie cand sa fie docili. Insa toate acestea incep cu a sti cum sa spuna NU.
Cu totii stim ca putem alege in viata. Libertatea de a spune NU este inceputul abilitatii de a spune DA noua, vietii, iubirii.
Sursa: Drkellyflanagan.com
Imagine de José Manuel de Laá de la Pixabay
