Nu cred ca este niciun fel de secret in aceasta afirmatie: orice mama simte, si nu rar, ca si-a pierdut libertatea. Ca nu mai poate face absolut nimic din ceea ce-si doreste. Este o senzatie de neputinta, care te apasa intr-un mod tragic. Poate pare egoist sa gandesti astfel, dar, pana la urma, suntem oameni…
In primele luni de viata nici nu poate fi vorba despre libertate. Acest concept pare dintr-o realitate straina tie, la care nu vei avea prea curand acces. Nou-nascutul are nevoie de ingrijirea ta, atentia ta, afectiunea ta, eventual de laptele tau (daca ai decis sa il alaptezi). Iar cu privire la ultimul aspect nu este atat de usor pe cat ai putea crede. Alaptarea, si mai ales cea la cerere, consuma enorm de mult timp si de energie. Practic, chiar daca ai avea libertate, nu ti-ai dori sa o folosesti decat ca sa zaci in pat si sa dormi.
Mai apoi, intri in etapa diversificarii, a primelor gusturi, a primilor pasi si a altor lucruri incercate pentru prima data. Cu o incantare deosebita din partea celui mic si cu o emotie intensa din partea ta. Din nou libertatea ta este rezumata la cateva ore de somn ale copilului, eventual de timp petrecut cu tatal, bunicul/bunica sau alte rude. Iar daca revii rapid la locul de munca dupa nastere, vei avea si mai putina deoarece te vei bucura de orele petrecute la serviciu ca de mana cereasca (da, suna ingrozitor, dar este trista realitate), iar in rest asa-numita libertate va fi si mai mult ingradita, la doar cateva minute pe zi.
Citeste mai multe pe Qbebe.ro.
Acum sunt citite aceste articole
