Ce vrei pentru copilul tau: sa fie victima sau invingator?

Atunci cand treci strada ar fi bine sa fii atent la masini.

Atunci cand aprinzi focul in padure ar fi bine sa fii atent  sa-l stingi.

Atunci cand mergi pe gheata ar fi bine sa fii atent  sa nu aluneci.

 

Daca primesti astfel  de sfaturi ar fi bine sa tii cont de ele.

Un sfat de trei ori mai bun decat cele trei este sa fii atent ce si cum vorbesti cu copilul tau.

Ai fost si tu copil. Iti amintesti cuvinte sau expresii care ti-au ramas in minte de la parintii tai? Poate unele  au venit la momentul potrivit si ti-au dat incredere in tine, iar altele nu te-au ajutat deloc, ba chiar te-au incurcat.

Iti amintesti?

Eu imi aduc aminte ca atunci cand eram mica si voiam sa-i spun tatalui meu  ceva,  imi raspundea: “Ce, esti tu mai desteapta ca mine?!”

In timp, am inceput sa-i spun din ce in ce mai putin din ceea ce gandeam, apoi  imi era din ce in ce mai greu sa-mi sustin parerea in fata altora si preferam  sa tac si credeam ca toti ceilalti oameni sunt mai destepti decat mine.

 

Atunci cand suntem mici, pentru a ne cunoaste mai bine, invatam sa ne privim pe noi insine dupa modul in care ceilalti ne privesc.

Cine sta tot timpul cu ochii pe un copil? Binenteles, parintii!

Daca un parinte ii arata copilului o imagine pozitiva sau negativa, aceasta imagine despre sine este inregistrata direct in subconstientul copilului.

De ce?

Pentru ca parintii sunt modelele noastre, pentru ca parintii sunt acei oameni mari de langa noi pe care ii credem orice ne-ar spune, pentru ca parintii sunt cei in care avem incredere, pentru ca parintii sunt cei langa care ne simtim in siguranta.

Pe parinti ii intrebam de o mie de ori pe zi “De ce?” si asteptam raspunsuri care devin adevaruri pentru noi.

Cum sa nu-i credem cand ne spun ceva despre noi?

Cum sa nu-i credem cand ne arata cum suntem?

Imaginea despre noi dobandita astfel devine vocea care ne modeleaza intreaga fiinta, ceea ce devenim zi de zi,  ba chiar si starea de sanatate, greutatea si comportamentul.

Altfel spus, cuvintele pe care le auzim in copilarie, fie ca sunt spuse o singura data, sau sunt repetate in fiecare zi, raman inregistrate in mintea si sufletul nostru de copil.

 

Am citit cu multi ani in urma ceva cu care nu am fost de accord, mi s-a parut exagerat: “comunicarea poate sa strice orice relatie sau poate sa rezolve orice problema, chiar si problemele de sanatate”.

Un prieten bun imi povestea ca in fiecare zi mama lui ii spunea “Mananca tot din farfurie ca altfel maine nu rasare soarele”.

Nu numai ca isi aduce aminte si azi de aceste cuvinte, nu numai ca mananca si acum tot din farfurie, dar acum se lupta din greu cu  obezitatea.

Daca acele cuvinte ar ramane doar in mintea de  copil, adica doar atunci cand este copil, ar fi bine, caci am putea spune c-o sa uite pana se face mare. Cum zicea mama, “Lasa ca-ti trece pana te-oi marita!”

Numai ca nu trece. Ori de cate ori apare ceva pe parcursul vietii care ne pune in starea din copilarie, cand am auzit acele cuvinte care ne-au afectat stima de sine, reactionam la fel.

Cand am divortat tot tata a fost cel care mi-a spus “Nu a divortat nimeni niciodata in tot neamul nostru. Ne-ai facut de rusine!”. L-am crezut la fel cum l-am crezut cand eram mica. Ani la rand dupa asta ma ascundeam si cand mergeam pe strada. Imi era frica sa ridic ochii din asfalt ca sa nu vad cum rad ceilalti de mine ca am divortat.

Nu stiu ce mecanisme sunt acolo in creierul nostru care fac sa apara la suprafata dupa multi sau foarte multi ani cuvintele parintilor sau ale celorlalti adulti in care avem incredere cand suntem mici.

 

Ce am observat e ca, daca unui copil i se arata incredere de cand este mic, daca  este ajutat sa-si formeze  despre sine imaginea ca va reusi, el se va stradui sa reuseasca.

Daca aceluiasi copil  i se spune ca nu este bun de nimic, toata fiinta sa se va conforma cu aceasta imagine despre sine. In mod automat  se va sabota pentru a nu reusi.

Un bunic ii spunea nepotului: “Daca nu muncesti, arati a prost. Si daca arati a prost rade lumea de tine”.

Asta auzea aproape in fiecare zi micutul si l-a crezut  pe bunic. Bunicul avea o voce puternica si nimeni nu comenta cand vorbea el. Toti din casa il ascultau.

Ce a facut nepotul? S-a ferit toata viata sa ”arate a prost” si “sa nu rada lumea” de el.  A muncit fara sa se opreasca. A muncit continuu, fara pauza si tot ce isi dorea era sa demonstreze tot timpul ca munceste mult. Zi si noapte se gandea ce sa mai faca, ce sa mai munceasca. Ajunsese sa nu mai doarma noapte. Se trezea si facea calcule.

In ultimi trei ani, daca il intreba cineva ce face, primul raspuns era “Sunt obosit, sunt atat de obosit…” Nu stiu de cate ori pe zi spunea asta.

Intr-o zi a ajuns la spital  si a aflat ca suferea de… oboseala cronica. Dupa ce una dintre firmele lui a intrat in faliment iarasi si-a adus aminte de vorba bunicului, s-a temut sa nu rada lumea de el si iarasi s-a apucat de munca.

 

De cele mai multe ori cuvintele primite de la persoanele semnificative din viata noastra ne fac sa actionam sau sa reactionam intr-un chip inexplicabil, uneori chiar auto-distructiv.

Cand eram la scoala generala se organizau tot felul de ateliere cu activitati extrascolare. Cum aparea ceva interesant, ma inscriam si, dupa ore, ma duceam la ateliere de fotografie, de dansuri populare, de pictura, de  modelaj.

De fiecare data cand ma inscriam la un ceva nou, tata imi spunea “Asa le incepi tu pe toate si nu le termini niciodata. Asa o sa faci toata viata, n-o sa ajungi nicaieri.”

Mult mai tarziu, ca adult, nu intelegeam de ce imi era frica sa incep ceva nou. Apoi am inteles ca imi era teama ca, daca incep n-o sa termin si n-o sa ajung nicaieri in viata mea.

 

Parinte drag, retine si aminteste-ti: copilul se afla in primii cinci ani de viata, intr-o continua stare  de „transa” hipnotica. In tot acest timp, ceea ce i se spune si arata, el inregistreaza. E ca si cum s-ar instala un program pe calculator. Ceea ce poate sa devina un copil este „programat” in mintea sa inconstienta in timpul perioadei de dezvoltare.

Imaginea de sine invatata in copilarie se instaleaza in creierul inconstient.

Apoi, ca adult va actiona conform programului instalat.

 

Mama “glumea” cand eram mica: “Tu nu esti copilul nostru, te-am cumparat pe un ciur de malai de la tigani”. Nu stiam ca este o gluma. Ce stiam era ca ma certa, ma batea si ma tragea de codite pentru ca nu ma iubea. Pentru mine era clar ca nu ma iubea pentru ca nu eram copilul ei. Asa ca intr-o zi i-am spus: “Du-ma la tiganii mei. Ce daca sunt tigani, ei sunt parintii mei si ma iubesc. Tu nu ma iubesti.”

Nu m-a dus! Asa ca, la 6 ani am plecat de acasa. Voiam sa ma duc la tiganii mei.

Cu totii avem instincte de supravietuire si  acestea sunt extrem de valoroase.

Insa imaginea despre noi formata in copilarie este si mai importanta pentru ceea ce devenim.

 

Poate iti amintesti sau nu cuvinte si expresii auzite in copilarie.

Poate crezi sau nu cat de importante sunt cuvintele pe care le spui copilului tau. Poate dai deja sfaturi altor parinti despre ce si cum sa vorbeasca cu copiii lor.

Mama mea, in urma cu cativa ani ii spunea baiatului meu: “Dragul meu, eu am gresit cu mama ta si poate si ea a gresit cu tine, te rog eu mult, fa tu ceva ca toate astea sa se opreasca. Invata de acum ce o sa ii inveti pe copiii tai”

 

Parinte drag, nu astepta pana la 60 de ani ca mama sa vezi efectele a ceea ce ii oferi acum copilului tau. Gandeste-te ce vrei pentru copilul tau. Vrei sa fie o victima sau un invingator? Ganteste-te acum si imagineaza-ti cum ca va fi viitorul lui si incepe de azi sa faci ceva.

 

Primul pas pe care poti sa-l faci este sa intelegi ca parintii tai au facut tot ce au putut si stiut ei.

Pasul doi este sa-i ierti daca este ceva de iertat si sa privesti spre viitor.

In final, accepta ca pana acum ai facut tot ce ai putut mai bine pentru copilul tau si…

…de azi inainte hotaraste sa fii atent ce-i spui copilului, cum ii spui, cata incredere ii acorzi si cum il inveti sa aiba incredere in el.

 

Sunt alaturi de tine si am sa revin cu acele cuvinte care sporesc stima de sine a copilului, care formeaza o incredere in sine sanatoasa si cu efecte bune pentru viitorul adult.

 

 

 

Zoia Zarnescu

Trainer

www.copiiminunati.ro