Un alt aspect important capcana in care cad multe mame
Ne simtim foarte responsabile pentru deplina fericire a copilului si consideram ca asta trebuie sa faca o mama buna, sa fie responsabila ca el sa fie fericit. Din nou notiuni asa de delicate si periculoase… responsabil pentru altcineva, fie el si copilul tau…. responsabila pentru fericirea altei persoane… sunt niste iluzii.
Oricata iubire si dedicare avem, nu putem asigura noi fericirea altui om, fie el si copilul nostru. Este strict decizia copilului de a fi fericit si de a fi recunoscator fata de parintele sau, iar noi nu putem influenta aceasta decizie din mintea sa. Putem doar fi tot ce putem noi sa fim, din iubire.
Un exemplu: o mama considera ca a fi buna inseamna, cu prioritate, sa ii asigure o alimentatie foarte sanatoasa copilului. Ea a ajuns la aceasta concluzie din propriile ei experiente de viata, din setarile din capul ei si isi spune ca degeaba e mama daca nu “da mai departe” copilului acest model cu regulile de baza ale unei alimentatii sanatoase. Face tot ce poate in acest sens, forteaza pe anumite aspecte si domenii, dar se tine de planul ei. O vreme lucrurile merg bine, copilul e mic, e sub modelarea ei, iar ea este multumita…ca este o mama buna.
Poate neglijeaza alte aspecte de maternitate pe care alte femei le considera importante ca sa fie o mama buna. Si totul din frica de a nu veni in viitor o clipa in care copilul sa ii reproseze ca nu a … fost o mama buna pentru el si nu l-a educat cum sa se hraneasca sanatos.
Insa copilul creste si vede si el lumea din jurul sau.
Vede cum sta treaba, cum sunt alti parinti, mai duri, mai permisivi, vede alte modele. Si isi formeaza PROPRIA sa parere despre ce inseamna o mama buna. Apoi compara cu ce are acasa si fie e multumit, fie nu. Uneori ii spune, atunci sau peste ani, mamei: tu de ce nu poti sa fii ca x? Sau: tu de ce nu m-ai invatat echilibrul si ai mers doar pe o singura directie rigida in ceea ce priveste alimentatia? Etc etc.
Si atunci mama sufera si nu intelege nimic. Ea si-a urmat credintele si in loc sa primeasca recunostinta si multumire, primeste reprosuri, neluand in calcul pe acest drum faptul ca fiul sau fiica ei sunt persoane cu totul separate, cu propriile convingeri, asteptari, destin de implinit, lectii de viata de trait.
Intre ei pot aparea certuri din pricina aceasta sau chiar si ruptura in relatie. Copilul ramane cu amaraciunea ca nu a avut noroc de o mama buna iar mama sufera in singuratate, considerandu-se neiubita si abandonata, in ciuda tuturor lucrurilor facute pentru copilul sau, din atata dragoste si grija.
Iesirea din asemenea situatii, nu putine la numar, se face prin intelepciunea mamelor, inca de la inceput de drum al acestei misiuni.
Ne definim ce inseamna pentru noi a fi mame bune. Ce trebuie sa facem, cum sa fim ca noi intai de toate sa avem inima plina si mare de bucurie ca ceea ce facem si suntem pentru copil este bine. Acceptam ca alte persoane cred alte lucruri despre a fi o mama buna, ca sa fim imuni la alte opinii sau critici cu privire la felul nostru de a fi ca parinte.
Ne uitam in jur si luam in calcul ca poate modul nostru de a vedea viata nu este singurul. In fond, sunt atatia oameni care sunt bine si foarte bine desi au alte conceptii de viata fata de noi, mananca altfel, au alt tip de relatii, alte abordare despre munca, bani, job. Deci totul e oricum doar in mintea noastra iar exteriorul reflecta acest lucru.
Acceptam ca facem tot ce putem mai bine, ca suntem atat cat suntem, putem atat cat putem si ca ingredientul cu care facem totul este iubirea.
Ne dam voie sa ne eliberam de povara si datoria autoimpusa de a fi o mama buna.
Suntem mame iubitoare si atat. Inlocuim cuvantul “buna” care e asa de periculos, ridica asa de multe provocari deseori imposibil de atins si creeaza atatea dureri si conflicte intern si cu altii. Il inlocuim cu “iubitoare”.
Da, decizi ca esti libera de datoria de a fi o mama buna, iti incredintezi zilnic copilul, cu inima, in grija divinitatii care cu siguranta stie cum sa vegheze pasii copilului mai bine ca tine, te lasi calauzita de forta binelui care iti va arata cum sa fii flexibila si sa te adaptezi fiecarei etape a copilului tau, si decizi ca esti o mama iubitoare si ca tot ce faci, bun sau mai putin bun dupa unele pareri, faci in numele iubirii.
Poate nu este o reteta care sa fie validata de mintea ta, insa cu siguranta iti aduce linistea sufleteasca si te scoate din arena dementa a competitiei cu tine insati pentru trofeul “sunt o mama buna”. Tu nu esti un trofeu, ca sa fie cineva mandru de tine. Esti o mama, esti om, ai limite, ai caderi, ai ridicari, ai voie sa te razgandesti, ai dreptul sa incerci mereu alte carari de parenting, e ok sa ii arati copilului normalitatea, variatia, flexibilitatea. Poate nu esti perfecta dar cu siguranta esti mama iubitoare de care copilul tau are nevoie.
Cristina Niculescu
Publisher Sfatulparintilor.ro
foto: pixabay.com
Citeste continuarea: 1 2
