Ce inseamna pana la urma o mama buna?

Cand o femeie devine mama, automat i se activeaza obiectivul vietii : sa fie o mama buna. In numele implinirii acestei dorinte, o femeie este in stare de orice. In afara de a fi mama, femeia este si sotie, profesionista, gospodina, iubita, fiica, colega, prietena, ca sa nu mai punem faptul ca este inainte de toate o fiinta umana aflata in relatie cu ea insasi, cea mai importanta relatie dintre toate. Asadar, presiunea de a fi mama buna este foarte mare intrucat cu acelasi timp la dispozitie, cu aceeasi minte si cu acelasi corp, deci fix cu aceleasi resurse ea trebuie sa fie in stare sa gestioneze toate aceste roluri.

Unele femei devin permanent jongleuri cu aceste mingiute ce reprezinta rolurile lor in viata. Altele se dedica mai mult unora dintre ele, neglijandu-le pe celelalte, din lipsa de resurse si putere.

Insa, pentru o mama, indiferent cat se ocupa sau nu de celelalte roluri, a fi mama buna este de nenegociat.

Dar ce inseamna de fapt sa fii o mama buna?

Daca ar fi asa de clar si simplu, nu ar exista asa de multe conflicte in sufletul unei mame.

Cu cat ne clarificam mai bine ce inseamna pentru fiecare dintre noi in parte a fi o mama buna, indiferent ce spun altii ca ar fi o mama buna – inclusiv propriul nostru copil – cu atat ne indeplinim acest rol in liniste si armonie sufleteasca.

O mama buna poate fi cea care:

– isi creste copiii cu reguli stricte despre alimentatie sanatoasa

– isi invata copiii sa fie echilibrati, inclusiv in alimentatie

– ofera copiilor mult din timpul ei

– ofera copiilor ei momente de rasfat

– ofera copiilor o viata indestulata material, ca sa nu simta lipsurile si sa nu creasca cu conceptia de saracie

– face sacrificii pentru binele copilului ei, indiferent despre ce e vorba

– ii arata ca relatia buna cu ea insasi este fundamentul din care isi extrage forta de a fi o mama buna pentru copil

– isi invata copiii credinta si increderea in divinitate

– isi invata copiii tenacitatea, perseverenta, sa munceasca, sa nu renunte

Iar lista poate continua la nesfarsit.

Practic, pe orice domeniu de viata de copil – alimentatie, sanatate, credinta, scolarizare, educatie, relatii sociale, finante – fiecare mama are propriul set de valori si propria gandire cu privire la a fi o mama buna si va face tot ce poate ca sa fie astfel si sa imprime copilului ceea ce ea crede ca e mai bine pentru el.

Iar ce inseamna mama buna pentru o femeie, nu inseamna si pentru alta, din contra. Fiecare din punctele de mai sus are sustinatoare, dar si persoane care le ataca.

Toate bune si frumoase pana aici. Insa dramele incep atunci cand mamele bune se izbesc de opinia celor dragi lor, de exemplu partenerul de viata sau chiar copilul, cum ca nu sunt mame bune sau ca nu au fost o mama asa de buna. Asa de buna… adica cum?

Adica asa cum vede sotul sau copilul ca ar trebui sau ar fi trebuit sa fie o mama buna. Si atunci, din lipsa de claritate pe acest subiect, mama buna nu se mai simte chiar asa de buna, din contra, e coplesita de durere ca si-a ratat acest scop maret si chiar unic de viata, iar vinovatia o prinde in ghearele sale. Cand se simte vinovata, vibratia pe care o traieste este una scazuta si undele emise de energia persoanei este joasa, drept pentru care cei din jur nu stiu cauza, dar o percep si isi modifica si ei atitudinea fata de ea.

Asa se intra in cercul vicios ca mama aude exact acele reprosuri pe care nu dorea vreodata sa le auda si pentru care a facut atatea eforturi… ca sa fie o mama buna.

In schimb, daca mama are claritate ce inseamna PENTRU EA sa fie o mama buna si este impacata ca a facut tot ce a stiut mai bine, atat cat a fost in stare, cu resursele ei umane, emotionale, financiare, de timp, de pricepere, apoi niciun alt punct de vedere nu ii va demola increderea in sine, mandria ca este ceea ce si-a propus sa fie, o mama buna.

Citeste continuarea: 1 2