V-aţi confruntat vreodată cu un uşor regres al copilului vostru? În sensul că dintr-o dată îşi suge degetul, merge de-a buşilea sau vrea biberon, deşi a depăşit de mult acest stadiu, ori daca nu mai vorbeste la fel de cursiv asa cum va obisnuise. Dacă da, atunci aceste sfaturi oferite de specialişti în psihologia copilului v-ar putea fi de folos.
#1: Întrebări când copilul tău are un regres
Vă puneţi, desigur, întrebări de genul “Are ceva?”, “E bolnav?”. Ei bine, nu este nimic în neregulă cu copilul. Fenomenul poate aparea la copiii pana in 5-6 ani. Probabil, în dezvoltarea memoriei lui, îşi aminteşte fragmente de când era bebeluş şi cât de bine se simţea înconjurat de atenţia şi dragostea părinţilor.
Unii copii au acest regres atunci când se petrece o schimbare în rutina lui.
A apărut un frate sau o soră? Merge la creşă sau la grădiniţă pentru prima dată? Plănuiţi să vă mutaţi sau deja ati schimbat locuinta? Aveţi probleme/certuri/tensiuni în familie? Toate aceste aspecte ar putea perturba siguranţa interioară a copilului. Şi atunci, apelează inconstient la aceste gesturi sau acest comportament pentru a se simţi confortabil.
Dacă răspunsul este DA la oricare din întrebările de mai sus, atunci trebuie să-i înlăturaţi nesiguranţa prin acordarea de mai multă atenţie, îmbrăţişări, timp mai mult petrecut împreună. Când se va simţi în deplină siguranţă, atunci acest comportament va dispărea.
Te mai poate interesa si: Cum sa invatam copilul la olita? Trucuri care chiar functioneaza
#2: Presiune când copilul tău are un regres
De multe ori părinţii uită că cei mici sunt totuşi nişte copii. Faptul că sunt mai isteţi, mai comunicativi, mai perspicace îi determină pe părinţi să ridice copiilor prea sus ştacheta. Să aibă aşteptări prea mari de la ei, iar prin comportamentul de bebeluş copiii transmit din subconstientul lor mesajul că nu sunt încă gata, nu sunt pregătiţi pentru a fi “responsabili” pentru că de-acum sunt “fetiţă mare” sau “băiat mare”. Poate că nu sunt încă pregătiţi să fie independenţi sau să facă curat după ce au împrăştiat peste tot jucăriile, sau să se îmbrace singuri.
Oferiţi-le ajutorul de fiecare dată când au nevoie, fie că trebuie să facă ordine sau să se îmbrace, să se încalţe.
Dacă vor biberon, încercaţi să le distrageţi atenţia. Şi dacă tot insistă, i-l puteţi oferi din când în când. Însă, în loc să vă declaraţi dezamăgiţi de faptul că s-a întors la biberon şi să spuneţi “Ce ruşine că eşti fetiţă/băiat mare?!” ar fi recomandat să îl (o) lăudaţi de fiecare dată când a băut din cană sau şi-a strâns de bună voie jucăriile etc. Dacă îi lăudaţi acţiunile de “copil mare” va fi tentat să renunţe la acţiunile de bebeluş.
Dacă totuşi acest comportament persistă şi nu există nici un semn de revenire, iar unele dintre aceste obiceiuri de regresie devin constante, ar fi bine să consultaţi un specialist.
#3: Atenţie când copilul tău are un regres
Dacă cerinţele copilului se limitează la a vrea să vă stea în braţe mai des în timp ce vă uitaţi la televizor sau vrea să îl urmăriţi în timp ce desenează sau se joacă, atunci mesajul pe care vi-l transmite este că are nevoie de mai multă atenţie şi afecţiune. Într-un fel, copiii se sperie că odată ce cresc nu se vor mai bucura de aceeaşi dragoste din partea părinţilor ca atunci când erau mici şi cer acea dragoste chiar dacă sunt mai mari. Au nevoie de ea pentru a-şi putea continua “călătoria” prin copilărie spre maturitate. Oferindu-le toată atenţia şi dragostea de care au nevoie, ei capătă încredere în ei şi se dezvolta frumos şi armonios.
Voi v-aţi confruntat cu astfel de episoade? Cum le-aţi rezolvat? Experienţa voastră le poate fi de folos şi celorlalţi părinţi ai comunităţii noastre.
