Cand nu recunosti iubirea unui copil - Sfatulparintilor.ro
Ultimele
de 14 ani pentru voi

Cand nu recunosti iubirea unui copil

Sfatulparintilor » Preșcolari » Comportament și dezvoltare » Cand nu recunosti iubirea unui copil

Intr-o seara, venisem de la munca si eram foarte obosita iar cei doi copii erau ocupati sa faca impreuna o lucrare pentru scoala, pentru lucru manual, asa mi-au zis. Fiica mea de 11 ani era in mijlocul proiectului ei si il asista pe fratele ei in timp ce facea o paturica. Am plecat de langa ei, m-am dus sa rezolv niste treburi si cand m-am intors peste vreo 2 ore, am gasit o mare mizerie in bucatarie, in sufragerie si ambii copii stateau in fata televizorului.

 

Dupa o zi lunga si extenuanta, am fost zgarcita in a petrece timp cu ei, in a vedea ce mai fac, ce mai zic, in a le darui pupaturi si afectiune. Dintr-o data am vazut materialul din care fiica mea si-a facut lucrarea. Ea luase ghemele de lana colorata pe care le cumparasem ca sa fac din ele o paturica impletita cu andrelele pentru un bebelus iar acum nu mai ramasese nici un ghem intreg; erau numai bucati mici de resturi din fiecare ghem, suficient cat sa nu le mai pot folosi deloc. Nu am mai stat sa primesc nicio explicatie, am explodat la copii spunandu-le cat de furioasa sunt pentru ca au facut asa ceva!

 

Fiica mea m-a ascultat cuminte si umila, nu a incercat sa se apere deloc dar puteam vedea durerea adanca pe chipul ei. S-a retras in liniste in camera ei si a stat acolo ceva vreme singura pana cand a iesit ca sa ne spuna noapte buna si sa isi ceara inca o data iertare pentru greseala pe care o facuse.

 

Cateva ore mai tarziu, cand ma pregateam sa ma duc la culcare, pe patul meu statea o plansa mare alba pe care erau lipite si impletite fire din ghemele mele taiate de copii, iar din acele fire de lana era scris „O IUBESC PE MAMI”. Si alaturi era un bilet pe care scria „Iarta-ma” pentru faptul ca imi luase ghemele de lana fara sa ceara voie.

 

Pana in ziua de azi, inca am lacrimi in ochi cand imi amintesc cum am reactionat si inca simt durerea actiunilor mele de parinte disperat si insuficient de atent la sensibilitatea faptelor copiilor mei. Eu am fost apoi aceea care m-am dus in camera fetitei mele si mi-am cerut iertare pentru reactia mea, pentru ca nu am avut rabdare sa aflu pentru ce au folosit ghemele de lana si pentru ca am reactionat fix din pricina asteptarilor mele.

 

Si acum am la noptiera, dupa atatia ani, lucrarea fetitei mele, ca sa nu uit nicio clipa ca nimic pe lumea asta nu e mai important si mai frumos decat sa primesti iubirea unui copil.

 

(poveste adevarata relatata de o mamica din Marea Britanie)

Cuvinte cheie:
Data articol: 22/05/2011