Bun, rau, suficient de bun? Afla ce fel de parinte esti
Ca parinte, lucrurile nu sunt intotdeauna cum poate ti-ai fi dorit. Sunt momente cand te simti la capatul puterilor, cand copilul apasa pe toate butoanele care te scot din minti si nu mai stii cum sa reactionezi. Fie ca vorbim de crizele de tantrum ale juniorului de fiecare data cand i se refuza ceva, sau de fiica de 9 ani care refuza sa mearga la scoala sau la culcare seara, sau poate fiul tau de 12 ani se revolta la fiecare regula si o incalca indiferent de consecinte, sau poate fiica ta adolescenta intra din ce in ce mai tarziu in casa, sau poate ti-e teama ca fiul tau nici macar nu va reusi sa termine scoala generala, ce sa mai vorbim de liceu sau facultate.
Grele momente, ca parinte si poate te vei gandi ca n-ai fost un parinte bun si ca, undeva, ai gresit.
Nimeni nu este perfect, asa ca niciun parinte nu este perfect. De fapt, spun specialistii in psihologia copilui de la Empowering Parents, nici n-ar trebui sa existe sintagmele “parinte bun” si “parinte rau”. Ci “parinte suficient de bun”. Ce inseamna un parinte suficient de bun? Este parintele care este alaturi de copilul sau si care ii ofera toate protectia de care are nevoie. Incearca sa-si educe copilul cum crede el ca este mai bine, chiar daca metodele alese nu sunt intotdeauna eficiente. Daca te gandesti ca vrei sa fii un parinte bun si cauti solutii pentru a atinge acest obiectiv, deja ai indeplinit o mare parte din “parinte suficient de bun”.
Toti parintii se simt la un moment dat neputinciosi si, desi pare greu de crezut, ajungand in aceasta etapa isi dau seama cat de important este rolul de parinte.
Iar acest lucru duce la crearea unor legaturi si mai puternice cu copilul.
Sa fii parinte este o meserie cu bune si cu rele, iar aceste urcusuri si coborasuri ii fac pe parinti sa invete si sa dezvolte odata cu copiii lor. Niciun copil nu va spune “Wow, mama/tata, ce minunat/a esti cand spui NU! Iti multumesc ca esti ferm/a pe pozitii!”. Insa, cand vor creste, stradania parintilor va fi recompensata. Multi copii gasesc o modalitate de a le multumi parintilor pentru modul lor de a fi. De aceea este atat de important pentru parinti sa tinteasca catre a fi un parinte suficient de bun, mai ales atunci cand simte ca nu mai conteaza.
Unele situatii nu pot fi anticipate si nici schimbate instantaneu.
Schimbarea este, de fapt, un proces, nu o simpla actiune. Copiii pot trece prin multe situatii de comportament neadecvat si vor suporta de multe ori consecintele aferente, pana cand vor fi pregatiti sa faca schimbarea. Aceste lucruri fac parte din procesul de invatare. Important este ca parintii sa aprecieze si cea mai mica imbunatatire a comportamentului copilului si nu sa concentreze pe partea negativa din comportamentul acestora. Copilul trebuie sa invete din propriile experiente ce inseamna binele si raul. Este minunat cand copiii se comporta corespunzator, insa nu asta este scopul – sa fie satisfacut ego-ul parintilor. Parintii nu trebuie sa se considere responsabili de realizarile sau esecurile copiilor lor. Nu depind de ei, ci de alegerile copiilor.
Datoria parintelui este sa-si ghideze copilul prin viata, sa-l incurajeze si sa-l iubeasca, abia apoi sa seteze reguli si consecinte.
Un alt aspect pe care orice parinte ar trebui sa-l ia in considerare este suportul celorlalti. Comunicarea cu partenerul de viata, cu prietenii, cu parintii altor copii (colegi de scoala sau prieteni de joaca), cu profesorii copilului, cu psihologul daca este nevoie, sunt vitale atunci cand parintii simt ca nu mai fac fata stresului. O persoana neutra vede lucrurile dintr-un alt unghi si ofera o alta perspectiva asupra aceleiasi situatii.
Nu e realist sa tintesti spre a fi parintele perfect.
Insa este foarte incurajator sa iti doresti sa fii un parinte suficient de bun pentru copilul tau. Este un lucru la care poti lucra in fiecare zi, cu rezultate vizibile de la o zi la alta. Nu uita insa ca vor fi si zile senine, si zile cu furtuna. N-a spus nimeni ca a fi parinte este usor. Nu trebuie sa fii perfect. Trebuie doar sa fii TU, cinstit si deschis. Sa inveti din propriile greseli. Si asa vei fi un model suficient de bun pentru copilul tau.
Imagine de sathyatripodi de la Pixabay
