Autoritatea de parinte. Ce e de facut cand copilul o incalca

“Te rog sa faci X!”, “Nu pot acum, am treaba! Fac mai tarziu!”, “Trebuie sa faci temele!”, “Nu le fac! Temele sunt o prostie!”, “Nu ai voie sa mergi la aceasta petrecere. Esti pedepsit!”, “Nu, nu sunt pedepsit. Si MERG la petrecere!”.

 

Vi se par cunoscute replicile? Daca da, cel mai probabil aveti un copil adolescent care incearca sa faca fata autoritatii de parinte, care are probleme in a respecta regulile, care se plange de sarcinile pe care le are de indeplinit sau care este lipsit de respect fata de ceilalti.

 

De ce au unii copii aceasta problema? De ce cred unii ca daca se supun autoritatii parintilor/profesorilor, a adultilor in general, au de suferit?

Iata care sunt parerile specialistilor de la EmpoweringParents.com in legatura cu acest subiect.

 

 

Care sunt cauzele

Pentru a putea schimba comportamentul unui copil, in primul rand ar trebui sa aflam ce-l declanseaza. Un copil care lupta cu toata puterea lui impotriva unei autoritati cel mai probabil o face pentru ca se simte sufocat. Tipul lui de personalitate nu accepta reguli. Alte cauze ar putea fi depresia, anxietatea, ADHD sau alte boli care se manifesta prin tulburari de comportament.

 

 

Ce e de facut

Oricare ar fi cauzele luptei cu autoritatea, societatea are asteptarile ei. Oricat de mult am vrea sa ne acceptam copilul asa cum este, ar trebui inteles faptul ca-l pregatim pentru “LUME”. LUMEA nu ii priveste cu ochi buni pe cei care incearca de fiecare data sa “fenteze” o autoritate. Copilul trebuie sa invete sa-si spuna parerea, sa lupte pentru idealurile lui, insa asta nu inseamna ca trebuie sa fie tot timpul impotriva unei autoritati sau sa incalce constant reguli.

 

Iata patru sfaturi care te pot ajuta sa gestionezi mai bine situatia.

 

1. Nu cauta scuze si nu te invinui

Cand apare o problema cu copilul, concentreaza-te pe acea problema si care sunt potentialele consecinte ale comportamentului copilului tau, in acel moment. De exemplu, daca iti spune “Nu mi-am facut tema pentru ca profesorul nu mi-a explicat ce trebuie sa fac”, nu ar trebui sa “iei foc” pentru ca profesorul nu este corect si nu isi face meseria cum trebuie. Chiar si asa sa fie, copilul va trebui sa se obisnuiasca cu ideea ca lumea nu e tot timpul corecta. Cu toate acestea, el trebuie sa-si faca datoria. In acest caz, problema copilului este refuzul de a-si face datoria, iar consecinta principala este sa nu treaca clasa. Ii poti spune “Se pare ca dai vina pe profesor, insa nu trebuie sa uiti ca temele sunt responsabilitatea ta, nu a profesorului”.

 

2. Evita capcanele emotionale

Este foarte usor sa cazi intr-o capcana emotionala cand copilul intra in defensiva. Copilul este suparat, tu esti suparat, cateodata sunt si profesorii suparati. Si in acest caz nu trebuie sa pierzi din vedere adevarata problema. Pastreaza-ti obiectivitatea si reactioneaza in consecinta.

 

 

3. Invata-ti copilul sa gandeasca

Copiii care au o problema cu respectarea autoritatii, reactioneaza de fapt impotriva regulilor impuse de adulti, fara sa gandeasca si sa actioneze in consecinta. Nu iau in calcul consecintele actiunilor lor. Invata-ti copilul sa gandeasca, sa isi bazeze deciziile pe deliberari, pe baza unor argumente pro si contra.

Nu este niciodata prea devreme sa-ti inveti copilul sa evalueze situatii. In loc sa spuna “NU am chef sa invat pentru rest”, sa-si zica “Ce s-ar putea intampla daca aleg sa nu invat pentru test?”. Atunci cand va pune diferit problema, va sti singur si raspunsurile. Cheia este ca el sa actioneze pe baza rationamentelor si mai putin pe baza impulsurilor.

 

4. Consecintele sunt parte din viata

Cu totii suportam consecintele deciziilor si actiunilor noastre. Orice actiune are si o reactiune. Este legea compensatiei. Permite-i copilului tau sa suporte consecintele faptelor sale, chiar daca ele il vor face nefericit. Numai din astfel de experiente vor invata.

In scoala, ca si in viata, exista reguli, aspteptari si recompense. Asa cum tu ai slujba ta, copilul tau are scoala. Asa cum tu ai autoritatile tale (sefi, parteneri etc.), copilul are si el autoritatile lui (parinti, profesori etc.). Ca parinte, iti poti incuraja copilul, ii poti oferi suportul tau, insa nu poti face lucruri in locul lui. Aminteste-ti ca peste 15-20 de ani, niciun coleg nu va scrie in locul lui un raport. Niciun coleg nu-i va lua apararea si nu va fi dispus sa suporte consecinte in locu lui.

Nici cealalta extrema nu este benefica: acceptarea cu orice pret a oricarei autoritati, fara sa-si puna intrebari. Societatea ar pierde astfel “rebelii” care o provoaca sa evolueze. Orice parinte ar trebui sa-si invete copiii sa gandeasca pe cont propriu, fiind in acelasi timp respectuosi cu ceilalti.

Imagine de Andrea Petra Puporka de la Pixabay