Un copil nu este un adult mai mic. Un copil este un om in devenire. Si
regulile unei bune-cresteri au nevoie sa fie flexibile. Daca tu ii impui
cum sa fie, el nu va sti CINE sa devina. Sa ascultam exemplul
Alexandrei (26 de ani)
Reguli de oameni mari: Comparatia
Cand eram mica, eram la gradinita si eram fata doamnei educatoare. Aveam sub 5 ani si a fost un concurs de desen la clasa. Trebuia sa o desenam pe Scufita Rosie. S-a dat startul si… inainte sa-mi dau seama, s-a dat si strigatul de final.
Eu nu intelegeam cum adica s-a terminat timpul. Abia desenasem… casa! In care urma sa vina Scufita Rosie. O facusem maiastra (aveam talent la desen).
O colorasem centimentru cu centimetru, nu depasisem conturul… si imi
placea foarte mult ce faceam. Simteam ca fac bine ce fac, eram
linistita, in armonie… Practic abia incepusem desenul.
Ce a urmat a fost complet nou pentru mine. Am ingropat multa vreme
emotiile amintirii asteia si mi-a luat luni bune de terapie sa o scot… Mama a venit la mine si a reactionat surprinsa:
” – Cum adica, atat ai desenat? O casa?! Unde este Scufita Rosie? Uita-te la ceilalti copii, pana si cei mai prosti au mazgalit acolo ceva, niste oameni, o Scufita cu doua bete in loc de picioare! Tu ai facut doar o casa?! „
Citeste continuarea pe Qbebe.ro
