Tati i-a cumparat Andrei o carte cu autocolante, foarte frumos ilustrata. La inceput ii lipeam noi autocolantele, explicandu-i ce reprezinta si de ce le lipim in locul respectiv si ea repeta denumirea obiectelor ilustrate. Apoi a cerut sa-i dam ei sa tina autocolantele pana le gasim locul, apoi sa le lipeasca ea la locul lor si tot asa! 🙂 De fiecare data cand lipea un autocolant eu ii ziceam „Bravo, Andra!” si ii dadeam un pupic, iar dupa ce a devenit o obisnuinta, am neglijat sa o mai laud, mi se parea ca exagerez. Atunci a inceput sa spuna ea „Bavo, Ada”, uitandu-se apoi in ochii mei, de parca ar fi vrut sa-mi reproseze ca am uitat sa o laud atunci cand merita! 😀
Acum sunt citite aceste articole
