Mama si vedeta in acelasi timp poate fi o combinatie periculoasa, mai ales in primii ani de viata ai copiilor, atunci cand acestia incep sa-si formeze personalitatea. Daca aici mai adaugam si partenerul care, la randul sau, are nevoie de atentie, si depresia postnatala, realizam cat de greu trebuie sa fie pentru o femeie sa jongleze cu atat de multe bile in aer. Si de cele mai multe ori reuseste sa nu scape niciuna. Vedeta B1 TV Roxana Iliescu vorbeste deschis despre cele doua fetite, Teresa (7 ani) si Vanessa (2 ani si jumatate) si cum reuseste sa fie si mama si femeie in acelasi timp.
– Ai doua fetite superbe si o cariera de succes. Ce faci concret pentru a fi si femeie, si mama, si sotie la fel de bine? Mai ai timp si pentru tine, sa te "rasfeti"?
Daca am o perioada mai grea si "uit" de mine, au grija prietenele mele si mai ales "profa" mea de aerobic, Luminita Nicolescu, sa ma "traga de urechi" si sa-mi aduca aminte ca mama perfecta poate fi doar o femeie fericita. Si atunci "deleg" responsabilitatile familiei (mama mea face cumparaturi si sta cu fetele dupa scoala, tati lor le ia la de la scoala, le duce la gimnastica) si imi fac timp de un masaj, orele mele de gimnastica, o piscina, un coafor, in fine, ce apuc. Sotie cu acte nu am fost niciodata, si recunosc ca mentinerea unei relatii perfecte dupa nasterea copiilor mi se pare al doilea cel mai greu "job" dupa educatia copiilor.
– Dupa ce dau nastere unui copil, multe dintre noi "uita" sa mai fie FEMEI. Se dedica trup si suflet copilului neglijandu-se atat pe ele, cat si partenerul de viata. Ce ar trebui sa faca aceste persoane pentru a reveni pe drumul cel bun?
Uite, nu stiu sa-ti spun ce ar trebui sa faca ele, pentru ca nu prea sunt 100% responsabile dupa nastere, cel putin eu nu eram… Cred ca important ar fi sa iasa in lume si chiar sa redevina "utile" societatii. La mine a functionat. M-am intors "pe sticla" si, cand m-am vazut pe monitor, am inteles ca trebuie sa fac ceva… Sa slabesc, sa ma aranjez, sa ies cumva din depresia care ma facea sa plang mai toata ziua, fara sa-mi pese de urmari… Ajutorul partenerului de viata e de asemenea esential, dar si al prietenilor, care nu trebuie sa astepte sa-si revina sarmana femeie dezorientata, ci trebuie sa o ajute efectiv. Mai un film, mai o petrecere la care e musai sa se aranjeze. Orice, numai sa nu spuna "las-o sa-si revina singura, ca e puternica". In acele momente esti doar un sac de hormoni haotici si catusi de putin estetic. Nu subestimati efectele depresiei postnatale… Netratate pot fi fatale… Am aflat-o, din pacate, in luna iulie a acestui an.
– Copiii sunt copii si nu e unul sa nu fi facut vreo boacana de zile mari. Ale tale ce-au facut? Si cum ai reactionat, ce le-ai spus?
Fetele mele sunt cele mai bune din lume! Au facut si vor mai face de toate pentru toti, de la mancat pe furis la pictat peretii, pus carti si pantofi in masina de spalat, aruncat la gunoi cheile de la masina, aruncat la WC telefonul mobil… Mai continui? Pedepsele se personalizeaza pe loc. De multe ori e suficient doar sa ridic vocea ca sa nu mai repete a doua oara aceeasi boacana… Inventeaza alta!
– Cum reactionezi la "provocarile" fetelor, cand nu te asculta sau fac vreo scena in public (fapte din care altii pot trage concluzia ca nu e un copil bine crescut), crize de furie, isterie etc.?
Nu raspund. Ma fac ca nu le vad. In public le las acolo si merg mai departe (desi dupa cinci metri ma trezesc cu ele in spate, calmate ca prin minune), iar acasa le spun sa ma anunte cand au terminat criza de isterie si ies din camera. Folosesc pluralul desi niciodata nu fac amandoua deodata scene… E amuzant ca atunci cand una urla, cealalta intai se lipeste de mine, ca sa se asigure ca pe ea nu ma supar, apoi se duce repede la sora ei, sa o "consoleze".
– Te consideri mai degraba prietena cu fetele tale? Crezi ca aceasta prietenie afecteaza in vreun fel autoritatea parintelui?
Imi doresc mult sa fiu prietena cu ele, dar nu stiu daca imi reuseste de multe ori. Mai ales ca Teresa e un pic introvertita si sper din suflet sa ajung in sufletul ei inainte de adolescenta. Acum lucrez la un sistem de prietenie cu reguli precise pentru toata lumea, inclusiv pentru mine… Prime si pedepse… Va anunt ce o sa iasa…
– Ce reguli trebuie sa respecte fetele tale acasa si in societate. Pe care le-au acceptat mai greu si pe care mai usor?
Acasa cum spuneam tocmai punem la cale un sistem de legi, reguli, prime si pedepse. Pana acum aveam doar cele simple, legate de igiena, respectarea drepturilor si intimitatilor celorlalti, mancatul impreuna etc. Acum vreau sa pun un program strict. Pentru toti. Cu ore de joaca, de invatat, de mancat, de somn. In societate, ele stiu ca daca nu deranjeaza pe nimeni, e totul ok. Au voie sa exploreze orice, dar daca vor sa ia ceva, trebuie sa ceara voie. Pericolele le-au invatat pe parcurs, aproape toate pe pielea lor, „spionate” indeaproape de mami sau tati.
– Ce fel de pedepse aplici fetelor tale? Care este cea mai "dura"?
Sa nu mai vina cu mine undeva unde era vorba sa mergem, de obicei la joaca.
– Cam cat timp isi petrec fetele tale in fata monitorului/ecranului pe zi. Ce faci ca reduci la minimum acest program?
Fetele mele s-ar uita non stop la televizor, dar avem program. In timpul saptamanii mai deloc, iar in weekend un DVD pe zi. Prefer sa le citesc si, mai nou, facem concurs de citit. Eu o pagina, Teresa una. Desene animate de la televizor nu servim. Nu gasesc nimic educativ la ele si, chiar daca s-ar mai gasi, prefer sa le pun DVD-uri in limba originala, fie ea engleza, italiana sau germana. Asa isi formeaza urechea "muzicala" pentru limbile straine. Calculatorul face deocamdata parte doar din programa scolara, acasa nu au acces. Doar la calculatorul educativ specific varstei lor.
– Cum decurge o zi libera din viata voastra?
Niciodata la fel. Daca stam acasa, ne jucam, citim, dansam, cantam, gatim… Daca ne intalnim cu prietenii, mergem la teatru, la film, la petreceri de copii, la piscina, la munte, ne "dicstram"!
– Cum le tii departe pe Vanessa si Teresa de e alimentele nesanatoase? Ce faci cand ele vor cu orice pret un aliment "interzis"?
Eeeeee, nu le pot tine departe de nimic permanent. Sunt pofticioase ca si mine, asa ca daca vad ceva ce vor neaparat, imi este aproape imposibil sa le interzic. Interzis scrie pe toate bauturile acidulate si… in rest e o lupta continua… Acasa mananca sanatos. La scoala au insa o data pe saptamana snitel cu cartofi prajiti, au zilnic ceva dulce… In fine, sunt fericita ca nu refuza nimic din ce e sanatos. Mananca tot ce mananc eu, orice fruct, orice leguma, chiar si ceapa si usturoi.
– Cum le rasfeti pe fetite? Cum le alinti?
Le pup de le albesc, ne imbratisam des (practica devenita periculoasa cu Teresa, care are o forta de-ti taie rasuflarea) si imi place sa le fac surprize. Le alint cum imi vine pe moment, cea mare e Teresina-ina-ina sau Iza, cum ii spune sor-sa, cea mica e Pessa (de la Principessa), Bubulina…
– Aveti vreun ritual inainte de culcare?
Citim, ne iubim si recapitulam ce facem in ziua urmatoare…
– Ce povesti le citesti?
Citim tot ce ne cade in cale, in romana, italiana si engleza. De la Scufita Rosie la Pinocchio si Winnie the Pooh pana la rugaciunile pe care Teresa le citeste foarte solemn…
– Care e cea mai frumoasa declaratie de dragoste pe care ti-au facut-o fetele tale?
Teresa imi spune in ultimul timp "Intotdeauna mi-am dorit sa am o mama asa ca tine, esti cea mai buna mama din lume". Uitand ca in urma cu ceva luni i-a cerut Iulianei Marciuc sa fie mama ei… Asta ca sa fie sora cu David si sa se poata juca non stop… Iar Vanessa inca nu spune te iubesc dar cand ma vede i se lumineaza ochii, se pune pe chicotit si se pravaleste spre mine cu un "mammmmmiiii!!!", care spune totul!
Foto: Adrian Stoicoviciu si arhiva personala. Copierea si utilizarea acestor fotografii fara acordul Sfatul Parintilor este interzisa.
