Psiholog Miruna Stănculescu: Copilul meu ar putea fi gay… Ce mă fac?

Ajungem la sentimentele de pierdere ale părintelui care trăiește cu impresia că a “pierdut” copilul pe care îl știa. Eu tind să cred că nu l-a cunoscut. Și nici nu avea cum, de vreme ce sexualitatea se descoperă și se sedimentează la anumite vârste. Copilul nu se “pierde” decât urmare a unui singur tip de tragedie iremediabilă, adică moartea. În rest copilul se cunoaște, se acceptăși se îndrumă. Și dacă părintele face toate acestea, poate că are șansa să cunoască o personalitate de excepție.

Să adresăm și următorul pas, adică îngrijorarea socială. Avem urgentă nevoie de educație în școli. Voi nu știu ce faceți astăzi cu integralele învățate în liceu – eu una nu le mai folosesc de mult. Nu vreau să decad matematica din drepturi. Vreau însă să subliniez că, dacă utilitatea ei depinde de cariera aleasă de fiecare, educația sexuală și civică ne folosesc tuturor indiferent de viața profesională, și ar fi și ele de strecurat într-o programă, cu seriozitate. Și nu discutate ca acum, cu aerul că ne e jenă, ci în așa fel încât să nu mai fie nevoie să muți copilul de la școală pentru că este etichetat drept “gay” de niște alți copiii care nici măcar nu știu exact ce spun. Așa că da, sunt de acord că un părinte are de ce să fie îngrijorat. Doar că mai are nevoie și să fie alături de copilul lui și să-l facă să simtă și să creadă că ceea ce aude este nerelevant, nedrept și lipsit de educație. Să-l facă să lupte pentru realitatea în care important e drumul lui de viață.

Și acum, și partea cu adevărat spinoasă, adică îngrijoarea conținută în întrebarea „o să ajungă în Iad”? Admit din start că, poate, răspunsul meu e unilateral – sunt psiholog, nu preot. Nu cred în dogme. Cred însă în dovezi și evidențe. Și cercetări. Așa că mă pricep la viața asta, dovedită. Cea care se trăiește. Pe care cred că avem dreptul să o trăim decent, cu gradul potrivit de armonie și de fericire. Așa că nu știu cât de responsabili suntem pentru viața de apoi a copiilor noștri, dar sigur, ca părinți, avem o responsabilitate pentru viața trăită a copilului, viața de fiecare zi.

Autor: psiholog Miruna Stănculescu

www.mirunastanculescu.ro

Imagine de Myriams-Fotos de la Pixabay

Citeste continuarea: 1 2