Avantaje, beneficii
Medicii recomanda acum terapia hormonala doar in cazul simptomelor de menopauza grave, care afecteaza calitatea vietii, ca de exemplu: bufeurile severe, transpiratia nocturna, tulburarile de somn, schimbarile bruste de dispozitie si disconfortul emotional, problemele urinare, scaderea libidoului si toate tipurile de probleme vaginale, incepand de la uscaciune si sangerari si pana la mancarimi, senzatie de arsura si durere in timpul contactului sexual. Femeile aflate la menopauza naturala (nedeclansata chirurgical) si care aleg sa urmeze terapia hormonala standard vor lua pilulele combinate, de estrogen plus progestin. Aceste pilule au avantajul de a reduce considerabil simptomele de menopauza, iar efectele se fac simtite in timp destul de scurt, de doua – trei saptamani. In prezent, aceste medicamente sunt considerate sigure pentru tratamentul pe termen scurt, de doi pana la patru ani.
Terapia de substitutie hormonala mai poate fi prescrisa in cazurile grave de atrofie vulvara si vaginala, precum si in tratamentul osteoporozei postmenopauzale severe, cand medicamentele fara estrogen sau alte strategii de terapie nu dau rezultate ori sunt imposibil de aplicat. Decizia de a urma terapia de substitutie hormonala combinata (adica estrogen plus progestin) trebuie intotdeauna luata in urma unor discutii cu un medic expert in acest tip de probleme, iar inainte de inceperea tratamentului femeile trebuie sa indeplineasca o serie de criterii care vor influenta modul de administrare, doza si durata terapiei cu hormoni.
Tratamentul hormonal pe termen lung pentru prevenirea simptomelor menopauzei (cu alte cuvinte, administrarea pilulelor cu cativa ani inainte de menopauza) nu mai este momentan recomandat.
Cu toate acestea, terapia de scurta durata poate avea si avantaje aditionale, printre care se inscriu:
– prevenirea bolilor de inima – unele studii medicale sugereaza ca estrogenul poate scadea riscul cardiovascular atunci cand este administrat in primii ani de menopauza ;
– stimularea memoriei si a puterii de concentrare;
– imbunatatirea starii de spirit;
– estomparea ridurilor;
– combaterea osteoporozei – cercetarile arata ca terapia hormonala previne pierderea de masa musculara intalnita frecvent dupa instalarea menopauzei, fapt ce reduce riscul de fracturi de sold;
– scaderea riscului de cancer colorectal.
Te mai poate interesa si: 7 sfaturi sa iti echilibrezi hormonii fara sa inghiti hormoni
Riscuri si efecte secundare
Femeile care au nevoie de terapia hormonala si indeplinesc criteriile pentru inceperea tratamentului sunt sfatuite sa ia acesti hormoni in dozele cele mai mici si pentru o perioada cat mai scurta de timp. Cu toate acestea, chiar si administarea pe termen scurt (mai putin de un an) duce la cresterea anumitor riscuri de boli, cum sunt cele de inima, pentru care sansele de aparitie se maresc inca din primul an de folosire a hormonilor.
Pe langa riscul crescut de atac de cord, terapia de substitutie hormonala prezinta si alte riscuri: cancer mamar, ovarian sau de col uterin, accident vascular cerebral, boli pancreatice, boli ale vezicii urinare, afectiuni hepatice acute, aparitia cheagurilor de sange, epilepsie, Alzheimer (la femeile de peste 65 de ani). Cat priveste efectele secundare ale tratamentului, date de cresterea nivelului hormonal din organism, lista acestora include: sensibilitate si dureri ale sanilor, dureri de cap, retentie hidrica, depresie, stari de greata. De neglijat nu este nici faptul ca terapia de substitutie hormonala presupune o necesitate mai mare de efectuare a examenelor mamografice, cu o frecventa mai crescuta decat inainte.
In lumina acestor lucruri, terapia combinata de estrogen si progestin nu mai este recomandata pe termen lung pentru alinarea simptomelor de menopauza, decat in situatii exceptionale, in care nu sunt disponibile alternative medicale. In afara acestor cazuri extreme, se considera ca riscurile terapiei hormonale de durata (cancer mamar, accidente cardiovasculare, cheaguri de sange) depasesc beneficiile de reducere a fracturilor si a riscului de cancer colorectal.
