Sindromul post-traumatic sau PTSD ce este? Cercetările asupra stresului posttraumatic au debutat cu mai mult de jumătate de veac în urmă, imediat după cel de-Al Doilea Război Mondial. Toate descrierile acestui fenomen includeau întotdeauna un șir de elemente comune: tulburări de somn, vise cu coșmaruri, depresii, excitabilitate crescută. În rezultatul cercetărilor a devenit clar că starea care se dezvolta la cei ce au trecut prin situații critice generatoare de stres psihic (participarea la acțiuni militare, accidente, calamitați naturale, diverse forme de violență) manifestă tendință nu numai să nu dispară cu timpul, dar și să devina tot mai pronunțată, debutând brusc pe fondul unei aparente bunăstări generale a persoanei. PTSD (engleza – post-traumatic stress disorder) creează schimbări ireversibile în aspectele fiziologice, mentale, personale, profesionale, interpersonale și sociale ale vieții unei persoane.
Stresul posttraumatic, de a lungul timpul, a fost denumit în mai multe forme de diferiți autori, prin sintagmele „sindromul feroviar”, „inima soldatului” (sindromul Da-Kosta), „sindromul extenuării cronice”, „sindromul reacţiei la stres”, „nevroză emoţională” etc. Termenul de tulburare de stres posttraumatic (PTSD) este oficializat abia în anul 1980, fiind publicat în DSM-III (ghid de diagnostic şi clasificare a tulburărilor psihice), când toate informațiile acumulate pe tema stresului traumatic au fost combinate și au fost identificate o serie de criterii caracteristice pentru PTSD în sine. PTSD poate apărea atât în obiectul influenței forței din exterior, cât și la un martor al unei astfel de influențe (de exemplu, un martor la o crimă).
Ultimele decenii ale secolului XX-lea au fost martorele unei creșteri a incidenței și prevalenței sindromului de stres post-traumatic. Prevalența estimată pentru toată viață este de cca 8% (R C Kessler, 2000)[1].
Tulburarea de stres post-traumatic – din ce cauze apare?
Un asemenea sindrom, precum sindromul post-traumatic se declanșează în urma unei situații neobișnuite care, și în cazul acesta, îl confruntă în mod direct pe subiect cu intolerabilul sau șocul morții. În timpul șocului inițial, persoana expusă încearcă sentimente intense de frică, oroare, neajutorare, neputință și este posibil, inițial, un sentiment traumatic acut. După o perioadă mai scurtă sau mai lungă – între câteva zile și mai mulți ani – sentimentul persistent se constituie, caracterizat de repetiție.
Există trei tipuri de PTSD:
- 1. acut – sindromul durează 2-3 luni;
- 2. cronic – simptomele se amplifică și au o frecvență mai mare și se descrie prin epuizarea sistemului nervos, o modificare a caracterului și o îngustare a gamei de interese;
- 3. întârziat – simptomele apar la șase luni după leziune. Diverși stimuli externi pot provoca apariția acestuia;
Factori sau situații traumatice care pot duce la dezvoltarea sindromului:
- conflictele armate / atacurile teroriste,
- dezastre,
- violență fizică,
- tortura,
- atac,
- bătaie brutală și jaf,
- răpire,
- boala incurabila,
- moartea celor dragi,
- avorturi spontane.
Care sunt factorii de risc și complicațiile?
În apariția sindromului post-traumatic există mai mulți factori de risc, cum ar fi: sexul, vârsta, personalitatea, sănătatea mintală, echilibrul emoțional și capacitatea de a procesa ce i s-a întâmplat persoanei în cauză, emoțiile și șocul respectiv.
Tulburarea de stres posttraumatic se dezvoltă adesea la copii și vârstnici. Acest lucru este cauzat de rezistența lor scăzută la stres, dezvoltarea slabă a mecanismelor compensatorii, rigiditatea mentale și pierderea capacităților sale de adaptare. Femeile suferă de acest sindrom mult mai des decât bărbații, PTSD după o traumă se formează aproximativ la 20% femei şi la numai 8% bărbaţi.
Cei mai mulți oameni nu dezvoltă PTSD, chiar dacă trec prin traume îngrozitoare. Mai mult, evenimentele a căror severitate este aparent minoră pot provoca apariția acestui sindrom la anumite persoane, din cauza unei semnificații subiective atribuită unei situații. Traume vechi pot fi trezite de circumstanțe actuale.
PTSD-ul crește, de asemenea, riscul apariției altor probleme la nivel psihic precum:
- depresie, anxietate;
- abuz de alcool sau droguri;
- gânduri și tentative suicidare.
PTSD simptome
Victimele traumelor oscilează între negarea evenimentului și repetarea lui compulsivă prin flashback-uri și coșmaruri. În acest fel, mintea poate prelucra și organiza stimulii prea intenși.
Conform cercetării realizată de specialistul MJ Horowitz[2], acesta a identificat 8 simptome frecvente care urmează un eveniment cu potențial traumatic:
- supărare sau tristețe;
- vinovăție față de furia sau impulsurile distructive resimțite;
- teama resimțită de victimă ca va deveni distructivă;
- vinovăția victimei că a supraviețuit;
- teama că se va identifica cu victimele;
- rușine față de sentimentele de neajutorare și de gol interior;
- teama că trauma se va repeta;
- furia îndreptată împotrivă sursei traumei.
Cel mai cunoscut simptom este reacția intensă de anxietate atunci când persoana suferindă vine în contact cu stimuli interni sau externi, care sunt asemănători celor din întâmplarea traumatică reală (de exemplu: sunete, imagini, culori) sau reacții fiziologice (palpitații, transpirații, senzație de nod în gât, tremurături) la contactul cu acești stimuli din mediu sau stimuli imaginari.
Cel puțin două dintre următoarele simptome trebuie să fie îndeplinite pentru punerea diagnosticului de sindrom post-traumatic:
- dificultăți de concentrare;
- tulburări de somn, dificultăți de a adormi, treziri frecvente și dificultăți de continuare a somnului;
- iritabilitate crescută;
- ieșiri agresive sau accese de furie fără motiv;
- reacții exagerate la lumină și/sau sunet cu apariție bruscă;
- ușor de speriat;
- vigilența extremă;
- izolarea de oameni și anumite situații;
- sentimente de vinovăție;
- pierderea interesului pentru activitățile plăcute;
- formarea unor dependențe: prin consumul de alcool, droguri, jocuri de noroc, mâncare;
- tulburări alimentare.
Bessel van der Kolk, directorul Centrului pentru Traume de la Institutul de Resurse pentru Justiție și profesor de psihiatrie la Universitatea din Boston, spune ca PTSD se dezvoltă atunci când o experiență traumatizantă rămâne blocată în corp. Experiența fizică a traumei creează o deconectare între persoana traumatizată și corpul ei — practic, o dezbinare între persoană și sine. El se referă la asta ca la lipsa de stăpânire asupra propriului corp, afirmând: „Trauma nu este o poveste despre trecut, este despre cum trecutul continuă să trăiască în corpul tău; asta e problema principală”[3].
Articolul integral este aici.
Clinica Aproape – Permite-ți să fii bine!
Tel: 0722187700
Mail: contact@clinicaaproape.ro
Facebook: https://www.facebook.com/clinica.aproape
foto: Depositphotos.com
