Sfatul medicului. Tot ce trebuie să știi despre cardiomiopatie. Cauze, diagnostic, tratament. Video

Cardiomiopatia, denumita si cardiopatie, este o afectiune a miocardului, manifestata prin modificari structurale ale tesutului muscular cardiac, prin dereglarea activitatii cardiace si prin reducerea functiilor cardiace.

Pe masura ce cardiomiopatia avanseaza scade si capacitatea inimii de a pompa sange in organism.

Daca este neglijata, cardiomiopatia poate produce: insuficienta cardiaca (din cauza deteriorarii miocardului inima nu mai pompeaza necesarul de sange in organism, drept urmare organismul retine apa si saruri, cresc frecventa ritmului cardiac si dimensiunile inimii – ceea ce va duce la reducerea fortei tesutului cardiac); aritmie (ritm cardiac anormal); tromboembolism (cheaguri de sange ce pot bloca alimentarea cu sange a unor organe vitale: plamani, inima, creier etc.) infarct miocardic; endocardita (infectie de natura bacteriana a invelisului cardiac interior); deces subit.

Formele principale ale cardiomiopatiei nonischemice sunt: cardiomiopatia dilatativa, cardiomiopatia hipertrofica, cardiomiopatia restrictiva, cardiomiopatia ventriculara dreapta aritmogenica.

Cardiomiopatia dilatativa

Cardiomiopatia dilatativa este cea mai frecventa forma de cadriomiopatie si apare la persoanele adulte, cu varste intre 20 si 60 de ani. Deseori progreseaza cauzand complicatii specifice: insuficienta cardiaca, aritmie, tromboembolism, deces subit. Originea acestui tip de cardiomiopatie poate fi ideopatica, genetica, virala sau imuna, alcoolica, toxica sau asociata cu alte afectiuni cardiace (hipertensiune arteriala, afectiuni coronariene).

La debut, peretele ventricului strang devine mai subtire pentru ca se dilata si se extinde, marind capacitatea cavitatii ventriculare. Se instaleaza disfunctia sistolica. Procesul dilatativ cuprinde si ventriculul drept, ulterior si atriile. Astfel inima se mareste iar miocardul devine mai slab, reducandu-se randamentul cardiac si cantitatea de sange pompata catre organism. Diminuarea functiei cardiace afecteaza rinichii, plamanii, ficatul si alte sisteme ale corpului.

Printre simptome se numara: durerea pectorala, palpitatiile, pulsul neregulat si rapid, oboseala, senzatia de sufocare in timpul efortului fizic, dar si in repaus, tusea, lesinul, edemul membrelor inferioare, reliefarea venelor jugulare, scaderea poftei de mancare si a capacitatii de concentrare.