Această boală afectează aproximativ 125 de milioane de oameni din întreaga lume. Severitatea bolii variază de la o persoană la alta, 25% din cei afectaţi de psoriazis aflându-se într-un stadiu moderat spre sever al boli. Placa psoriazică se poate dezvolta oriunde pe piele, cel mai frecvent apărând în zona scalpului, genunchilor, coatelor, a porţiunii inferioare a spatelui, dar si pe mâini, picioare, la nivelul unghiilor sau degetelor de la mâini si picioare.
Desi se manifestă la toate vârstele, apare cu preponderenţă la persoane cu vârste cuprinse între 15 si 25 de ani. Psoriazisul provoacă autoagresiunea organismului, iar netratat poate induce anumite stări patologice precum artrita psoriazică, depresie, izolare socială, o proastă imagine de sine.
Majoritatea specialistilor consideră că psoriazisul este o boală mostenită genetic. O treime din persoanele cu psoriazis au în familie cel puţin încă un membru cu această boală.
Psoriazisul este însoţit de modificări fizice, psihice si sociale importante, ceea ce conduce la afectarea profundă a vieţii pacienţilor. Numeroase studii realizate de-a lungul anilor au demonstrat existenţa legăturilor dintre evenimentele stresante ale vieţii si debutul sau manifestarea clinică a bolii. Adesea, la pacienţii cu psoriazis se întâlneste un nivel înalt de anxietate, depresie, neliniste si chiar teamă. În plus, s-a observat o diminuare a funcţiilor fizice si mentale comparabile cu cele prezente în cazurile de artrită, cancer, afecţiuni cardiace, diabet si depresie.
Din păcate, nu există niciun tratament care să vindece complet, ci doar care să ameliorze boala. În această categorie intră anumite unguente speciale, fototerapia (tratament medical ce foloseste radiaţiile solare sau ale unei surse artificiale de lumină) sau medicaţia orală. În cazurile usoare, anumite unguente prescrise de medicul dermatolog sunt suficiente, însă psoriazisul cronic necesită tratament medicamentos. Comunicarea dintre medic si pacient, precum si examinări regulate sunt extrem de importante în controlul bolii. Adaptarea permanentă a tratamentului la condiţiile concrete ale fiecărui pacient, dar si monitorizarea acestuia are drept rezultat evitarea apariţiei efectelor adverse.
