Am 6 ani de experiență ca mamă și îmi amintesc cât eram de înfricoșată în primul an. Prima mea mare frică era aceea de a nu îi face rău din neștiință puiului mic de om. De fapt, aveam toate motivele. Nu știam nimic despre cum trebuie să îmi manevrez fetița, să o spăl, să îi dau să mănânce sau să o culc. E adevărat, știam în teorie, pentru că citisem multe cărți. În practică însă îmi era tare frică. Și frica cea mai mare era legată de sănătate.
Cât timp am fost însărcinată am reușit să mă țin departe de discuțiile de pe forumuri, cu gândul că mamele care ajung la probleme mari de sănătate sigur nu au urmat indicațiile medicilor, nu au făcut ecografiile și testele la timp. Eu eram o mămică cuminte, le faceam pe toate și când eram răcită nu luam medicamente decât cu recomandarea expresă și atentă a medicului care mă monitoriza.
Dar după ce am născut aveam o viață în grijă și mă temeam de orice semn care ar fi putut indica pericol. Mă temeam așa de tare, încât și atunci când dormea, stăteam lângă pătuț și o urmăream cum respiră.
Cred că vă puteți imagina cu ușurință cam ce a fost în sufletul și în mintea mea la primul episod de febră al micului om care îmi plângea în brațe într-o noapte. Îmi amintesc și acum, pentru că de atunci a devenit un reflex, când o simt moleșită, primul gest pe care îl fac este să îi pun mâna pe frunte, apoi pe burtică și imediat pe picioare. Întâmplarea a făcut ca atunci să nu am în casă vreun antitermic sau anti-inflamator. Eram o mămică în pijamale, la miezul nopții, cu un pui cu febră în brațe, care plângea și se înroșea, și care se încălzea și mai mult. După ce a trecut panica și am sunat la medicul pediatru, acesta m-a liniștit, mi-a recomandat printre altele o suspensie orală pe bază de ibuprofen. De atunci este nelipsită de la noi din casă – este prietenul nostru cel mai bun. Mi-a mai trecut frica de astfel de episoade, pentru că am în casă acest prieten care face ca serile și nopțile cu febră să nu mai fie atât de înspăimântătoare. Pentru că într-adevăr noaptea unui copil cu febră este un moment cu adevărat greu pentru părinți. M-a convins și experiența, dar și argumentul științific că efectele de calmare ale ibuprofenului durează până la opt ore, față de alte medicamente ale căror efecte durează doar 6 ore. Pentru copii este important însă și gustul – am trecut și prin momente în care încercând alternative, am stat minute întregi cu lingurița în fața guriței închise, cu grimase amuzante, rugându-mă de ea și invocând argumente raționale care în fața copiilor nu au nicio valoare. Aromele de portocale și de căpşuni ale suspensiei orale ne-au ajutat și de această dată și treptat nu am mai avut această problemă.
În toți acești 6 ani de când sunt mamă, am descoperit că mă pot baza pe ibuprofen nu doar când fetița mea are febră, ci și în tot felul de alte clipe dureroase, când i-au ieșit dințișorii sau când a durut-o urechiușa.
Am învățat în toți anii aceștia că frica mamelor fără experiență este ceva normal, dar cu ajutoarele potrivite la momentele potrivite frica scade treptat și lasă loc încrederii că o mamă nu se naște mamă, ci devine cu ajurorul tuturor acestor momente din viața ei și a puiului căruia i-a dat naștere.
