Alimentaţia tradiţionala spune multe despre specificul unui popor, despre originile şi istoria lui, despre contactele, schimburile si împrumuturile culturale din care s-a întrupat existenta lui etnică. Mămăliguţa cu brânză şi smântână, puiul la ceaun, cozonacul cu nucă, măcinicii şi coliva, sunt semne ale unei civilizaţii străvechi, care prin modul lor de preparare, gustul şi rafinamentul lor adaugă identităţii noastre culturale savoare şi parfum.
Masa românilor, mai presus de bucatele sale, a avut din totdeauna un caracter ritual, iar mâncarea o origine divină. Să ne amintim că ţăranul mulţumeşte lui Dumnezeu pentru masă, oricât ar fi muncit pentru ea. Sub acest semn divin, masa are rânduielile ei: trebuie neapărat să te aşezi la masă ca să ţi se aşeze viaţa şi gospodăria, ca să te iubească oamenii, ca să nu fi furat…
Din culegerile de folclor ale lui Arthur Gorovei desprindem sfaturi, reguli, interdicţii ce trebuiau respectate la masă:
– Nu e bine ca un bărbat să cânte, şezând la masă, că apoi femeia lui va înnebuni;
– Nu e bine să mănânci nespălat, că nu creşti mare şi te înnegreşti;
– Nu e obicei a mânca ceva din poale, căci acela care ar face aceasta şi-ar mânca mintea;
Citeste continuarea pe AntenaSatelor.ro.
