Cand propria ta viata te forteaza sa alegi

Sunt vremuri grele, in care banii nu vin cand vrei, cat vrei. Insa unii dintre noi reusim sa ne cream o cariera buna, bine remunerata, cu satisfactii profesionale menite sa ne hraneasca egoul in numele caruia am muncit inca din adolescenta. Pana intr-o zi… Este si povestea ta? Ca a mea este cu siguranta.

 

A fost o data ca niciodata o zi. O zi care mie mi-a schimbat viata pentru totdeauna. O zi banala de decembrie. Hmmm, decembrie mereu mi-a schimbat viata in ultimii 15 ani… O zi in care copilul meu de 6 ani, la serbarea ei de Craciun, i-a spus lui Mos Craciun, deci lui Mos Craciun insusi, prezent pe scena liceului Ion Luca Caragiale din Bucuresti, ca ea nu vrea niciun cadou de la el constand in jucarii, ea o vrea pe mami. Iar mami, adica eu, eram in sala, filmand-o, pozand-o, ca orice mama moderna si corporatista, echipata cu toate sculele pe care tehnologia moderna ni le pune la dispozitie daca ai bani suficienti disponibili ca sa le cumperi.

 

Cum? Copilul meu mult iubit, mult dorit, facut cu greu si sacrificii, este in deriva? Daca ea este, atunci eu cum sunt? Am inchis aparatul de filmat pe care am imortalizat – ce fina ironie, pentru totdeauna – replica ei spusa Mosului, si am luat un loc. Afara ningea frumos insa eu nu realizam ca ninge si ca intr-o saptamana trebuie sa avem bradul impodobit; mintea mea era total dominata de insasi identitatea mea profesionala, sensul meu de a fi pana de curand: campanii, planuri, strategii.

 

Atunci, printre fulgii jucausi, am inteles. Am inteles ca drumul este altul. Tot ce mi-am dorit a fost sa inteleg cat mai repede care este noul drum. Sa inteleg cu ce trebuie sa imi schimb sensul vietii din ultimii 16 ani. Dupa terminarea serbarii, mi-am luat copilul si sotul, am cumparat bomboane fine de la bomboneria frantuzeasca de langa liceul Caragiale si in timp ce savuram o bomboana cu crema fina de alune (vai, de cand nu mi-am mai permis sa fac asa ceva, doar trebuia sa incap in hainutele mele corporatiste) am simtit, asa, undeva localizat in capul pieptului, o emotie puternica ca o eliberare. Ca si cum cineva a venit si mi-a dat o mana de ajutor ca sa inteleg ca tot ce am trait mai greu in ultima perioada de timp pana  la decizia marii mele schimbari, a fost ca sa ma defineasca pentru ce va fi, ca sa ma ajute sa fac pasul spre o relatie autentica cu copilul meu, in care sa ii dedic timp de calitate nu doar un parinte, sa inteleg ca e sanatos sa mergem mai departe in alte directii, sa accept ca rolul meu poate fi altul de acum incolo, atat pentru mine si copilul meu, cat si pentru alti oameni.

 

Si, infrigurata, am inceput sa pun cap la cap lucruri. Lucruri de care eu as fi avut nevoie ca sa cresc, ca sa evoluez ca om, ca mama; lucruri pe care le simteam, le stiam, le intuiam si pe care doream sa le impartasesc. Informatii si emotii intrepatrunse pe care am inceput sa le scriu cu dragoste pentru oameni ca mine. Cumva cuvintele au venit din mine si mi-au fost dictate de noul meu sens, pornind pe un nou drum, destul de anevoios la inceput dar si ulterior.

 

Asa au aparut primele articole Sfatulparintilor.ro, imbibate de emotia de a atinge inimile parintilor care la un moment dat, mai mult sau mai putin intamplator, inteleg si accepta ca in viata lor trebuie, trebuie neaparat, sa existe un echilibru in toate. Ca o viata dezechilibrata brutal intr-o singura directie, fie job, fie copil, nu te poate ajuta sa traiesti frumos si impacat cu viata ta. Ca nu putem fi parinti buni daca nu ne regasim pe noi, daca nu facem pace cu tot ce nu a functionat in trecut, daca nu imbratisam cu acceptare si iubire tot ce ne aduce neprevazut viata de zi de zi.

 

Mereu am crezut ca drumul inapoi spre sine, spre cine esti tu cu adevarat, este mai anevoios decat orice drum. Si zi de zi acest lucru mi se releva in toata forta sa, atat in cazul meu cat si a celor din jur care pornesc pe aceasta regasire.

 

 

Acest site, pe care zilnic intra oameni cu suflet mare si minte ascutita, exista pentru toti cei ce au inteles cat de imprevizibil si greu este sa fii parinte si sa reusesti sa formezi un viitor adult, ramanand in acelasi timp fidel propriilor tale valori de viata, a identitatii tale, a ce iti doresti sa fii tu ca om. Cine nu are inca aceasta concluzie, fie nu a inteles o buna parte din provocarile acestei vieti, fie are parte de o experienta blanda de parenting.

 

Daca macar unii copii pot fi mai fericiti si au sansa sa evolueze intr-un adult echilibrat, cu incredere in el, care se stie iubit si puternic in fata vietii dure in care intra, daca macar unii parinti isi pot rezolva dilemele existentiale urmare a unor randuri pe care le gasesc pe sfatulparintilor.ro, daca exista macar o clipa in care ceva scris de un parinte, aici pe site, pe forum sau pe contul nostru de facebook, poate ajuta un alt parinte, inseamna ca acest drum are sens iar sufletul este cel ce va invinge mereu.