Benjamin Giroux are 10 ani. El a primit la scoala tema sa faca o poezie in care fiecare vers sa inceapa cu „Eu”. Desi si celelalte poezii au fost remarcabile, poezia lui Benjamin a fost speciala, cu atat mai mult cu cat Benjamin este diagnosticat cu sindromul Asperger, o forma de autism.
Eu sunt ciudat, sunt altul
Eu ma intreb daca si tu.
Eu aud voci in eter
Eu vad ca tu nu, si nu e corect.
Eu nu vreau sa fiu trist
Eu sunt ciudat, sunt altul
Eu ma prefac ca si tu.
Eu ma simt ca un baiat din spatiu
Eu ating stelele si simt ca sunt din alta lume
Eu ma ingrijorez de ce spun ceilalti
Eu plang cand altii rad, ma simt atat de prost.
Eu sunt ciudat, sunt altul
Eu inteleg acum ca si tu.
Eu spun ca ma simt respins
Eu visez la o zi in care acest lucru nu va mai fi o problema
Eu incerc sa ma adaptez
Eu sper ca intr-o zi voi reusi.
Redam mai jos si poezia in original.
I am odd, I am new
I wonder if you are too
I hear voices in the air
I see you don’t, and that’s not fair
I want to not feel blue
I am odd, I am new
I pretend that you are too
I feel like a boy in outer space
I touch the stars and feel out of place
I worry what others might think
I cry when people laugh, it makes me shrink
I am odd, I am new
I understand now that so are you
I say I, „feel like a castaway”
I dream of a day that that’s okay
I try to fit in
I hope that someday I do.
Acest poem ar trebui vazut ca o punte de legatura intre oameni. Cu totii merita respectul pentru ceea ce sunt, indiferent cat de diferiti ar fi de ceilalti. Pana la urma, fiecare om pe pamant este uimitor.
Sursa: higherperspectives.com
