Da, este adevarat: sunt mandra ca sunt matușa celor mai grozavi șase nepoti din lume. Inca din momentul in care primul dintre ei și-a facut aparitia, in urma cu 14 ani, am știut ca voi juca un rol important in viata lui. Iar acum, cand ajung la intalnirile de familie și toti imi sar inainte și striga: „Ce ne jucam?” sau cand ma suna vreuna dintre surori sa-mi spuna ca nu mai au rabdare și intreaba mereu de mine, imi dau seama ca am un loc de cinste in inimile lor.
Cat despre mame, probabil ca uneori li se pare ca-i rasfat prea mult sau ca prea ii las sa faca tot ce vor. Dar le explic (cu mai mult sau mai putina rabdare) ca tot ce vreau eu este sa le deschid cat mai multe porti, sa le arat ca lumea este magica și plina de posibilitati.
Cred ca mi-am intrat ușor in rolul de matușa. Cand s-a nascut Ștefan, primul meu nepot, m-a cucerit in cel dintai moment. Mi-l amintesc și acum, foarte mic, cu par mult și negru și trasaturi de portelan. Intre timp a devenit adolescent, așa ca trebuie sa ma adaptez tuturor acelor schimbari, fulminante și amenintatoare, tipice acestei varste.
Dar știu ca legatura dintre noi a ramas la fel de puternica, deși raspunde uneori monosilabic și are discutii interminabile (și inaccesibile pentru noi, adultii) cu gașca de prieteni, pe net. Apoi au venit ceilalti, inca cinci, mai mari sau mai mici, curioși și plini de initiative și, cu fiecare dintre ei, am inceput o noua aventura.
Citeste mai multe pe Qbebe.ro.
Acum sunt citite aceste articole
