Când Dumnezeu a creat Mama

– Dar, Doamne, nu e cam mult de muncă într-o singură zi?! Poţi termina şi mâine!

– Oh, dar NU pot! Sunt aproape de final şi mi-e aşa de dragă. Se poate vindeca singură când este bolnavă şi poate face mâncare pentru 6 persoane din jumătate de kilogram de carne.

– Dar e aşa de moale…, spuse îngerul care s-a apropiat şi a pipăit Mama.

– Da, e moale, dar e puternică. N-ai idee câte poate îndura şi realiza.

– Şi va putea să şi gândească?, a întrebat îngerul.

– Nu numai că va putea gândi, dar va fi capabilă să argumenteze şi să negocieze.

– O, Doamne, dar Ţi-a scăpat puţin material aici, în colţul ochiului. Ţi-am spus eu că lucrezi prea mult la acest model!

– Dar nu e material, e o lacrimă!

– O lacrimă?! La ce-i foloseşte?

– Îi va folosi la bucurie, la tristeţe, la dezamăgire, la durere, la singurătate, la supărare, la mândrie.

– Dumnezeule,  eşti genial. Te-ai gândit chiar şi la asta. Ai creat şi lacrima!

– Nu, aici greşeşti, i-a răspuns Dumnezeu zâmbind. Eu am creat doar femeia, ea a creat lacrima.

Citeste si: 16 lucruri pentru care sa-i multumim mamei

Credit foto: pixabay.com

Citeste continuarea: 1 2