Pentru suflet: Papusa si trandafirul alb

Mi-am scos portofelul in graba si discret ca sa nu isi dea seama si i-am spus: “Ce-ar fi sa incercam din nou sa numaram banii, poate totusi nu ai numarat bine si ai toti banii sa iti cumperi papusa…?”.

“Da, da, hai sa numaram, poate totusi am toti banii”, zise el.

Am adaugat o bancnota de la mine fara ca el sa isi dea seama si am inceput sa numaram amandoi. Ajungeau banii ca sa isi cumpere papusa si chiar ii mai ramaneau. Baietelul spuse: “Iti multumesc, Doamne, ca mi-ai dat suficienti bani!”.

 

“L-am rugat pe Dumnezeu aseara inainte sa adorm sa ma ajute sa am toti banii ca sa cumpar papusa, pentru ca mama sa o duca surioarei mele. El m-a auzit!!”.

“Mi-am mai dorit si sa am bani ca sa cumpar un fir de trandafir alb pentru mami, dar nu am indraznit sa ii cer prea mult lui Dumnezeu, sa nu il supar. Dar uite, El mi-a dat destui bani ca sa cumpar si papusa, dar si un trandafir alb!”. Apoi se intoarse spre mine, ca si cum simtea nevoia de o completare: “Lui mami ii plac trandafirii albi”.

Cateva minute mai tarziu, batranica din spatele lui de la rand a revenit, iar eu am plecat cu cosul meu. Mi-am terminat cumparaturile intr-o cu totul alta stare de spirit decat cand incepusem. Nu imi puteam scoate din cap acest baiat.

 

Apoi mi-am amintit de stirea din ziarele zilelor trecute despre un accident trafic cauzat de un sofer care se urcase baut la volan, care a lovit o masina in care era o femeie tanara si cu o fetita mica in spate. In stire se spunea ca fetita a murit pe loc si ca mama este in stare critica grava la spital.

Familia ei trebuia sa decida daca sa isi dea acceptul de a fi decuplata de la aparatele care o tineau in viata pentru ca femeia urma sa nu mai poata fi capabila sa iasa vreodata din coma. Oare aceasta este familia acelui baietel?

 

La doua zile dupa intamplarea de la mall, am citit in ziar ca femeia implicata in accidentul de masina a murit. Nu m-am putut abtine si am cumparat un buchet de trandafiri albi si m-am dus la capela unde urma sa se tina slujba de inmormantare. Era acolo, in sicriu, tinand in mana trandafir alb frumos si in maini o poza cu baietelul iar papusa era pusa pe pieptul ei. Am parasit locul inlacrimat si profund tulburat, simtind ca viata mea s-a schimbat pentru totdeauna.

Dragostea pe care acel baietel o avea in sufletul lui pentru mama si sora lui, imi este, pana in zilele de azi, greu de imaginat.  Si intr-o fractiune de secunda, un sofer iresponsabil i-a luat asta pentru totdeauna.

Am inteles de la un copil faptul ca valoarea unui om sta in cat este capabil sa daruiasca, nu in ce este in stare sa acumuleze, sa aiba, sa primeasca. Si niciun indemn de a conduce responsabil si prudent nu m-a miscat ca tragedia acestui copil.

De prea putine ori ne gandim ce se intampla si ce ramane … dupa… o posibila tragedie rutiera care desigur nu ni se poate intampla noua niciodata. Parca asa ne spunem mai toti… V-am povestit acest episod in speranta de a constientiza cat mai multi dintre noi, inainte de a fi prea tarziu, cat de important este sa conducem cu grija. Important pentru noi toti, pentru cei din masina noastra si pentru cei din alte masini cu care ne putem lovi.

Dramele nu au cum sa ne dea un preaviz. In schimb, vin intr-o zecime de clipa si ne iau … tot.

 

Aceasta este o intamplare reala scrisa de un om ca si noi, pe nume Stephen, pe blogul lui inspirational, acum cateva luni.

 

Din acelasi tip de articole de suflet, va mai recomandam si:

 

Cum a invatat baietelul sa isi controleze nervii. Sau: Cuiele din gardul inimii

La malul marii: Intalnirea Mariei de 8 ani cu Dumnezeu

12 lucruri pe care le-am invatat cand tu credeai ca eu nu ma uitam

Pilda de weekend: Spune mai repede! Inainte de a fi prea tarziu

 

 

 

Citeste continuarea: 1 2