Legenda ciorapeilor de Craciun. Ce se pune in sosetele copiilor cuminti si ce primesc cei care s-au comportat urat

Legenda ciorapeilor de Craciun: Ciorapeii de Craciun – ii stim cu totii, macar din filme: colorati, mari, rosii si verzi, atarna veseli, de obicei la semineul de langa bradul frumos impodobit, asteptand sosirea lui Mos Craciun care sa le umple cu daruri pentru posesorii lor.

Cadourile care pot incapea in soseta de Craciun sunt de obicei mai mici ca volum, jucarii mici, dulciuri, fructe, banuti sau orice obiect ce poate umple soseta. Cadourile mai mari sunt impachetate frumos in ambalaj de cadou si se pun langa bradul de Craciun. Asa ne invata traditia si ne invatam si noi copiii, an dupa an.

Citeste si: Cum sa faci sa miroasa in casa a Craciun. Ai nevoie de mirodenii, menta si portocala

Legenda ciorapeilor de Craciun se spune ca dateaza din anul 280 si e legata de faptele bune facute de un om generos numit Nicolas, care traia in orasul Myra in Asia Mica.

Cand era inca tanar, parintii sai bogati au murit intr-o epidemie. Un sustinator al invataturilor lui Iisus Hristos, Nicolas a devenit preot crestin si si-a folosit toti banii ca sa ii ajute pe saraci, pe cei in nevoie sau suferinzi. Si-a dedicat viata sa il slujeasca pe Dumnezeu si a fost facut episcop cand era inca tanar. Parintele Nicolas (sau Nicolae) a devenit cunoscut pretutindeni pentru bunatatea si generozitatea sa. Nicolae nu a fost niciodata casatorit si nu a avut copii.

Dar el iubea foarte mult copiii si deseori dadea cadouri copiilor din orasul lui. De aceea el a devenit cunoscut drept cel ce daruieste cadouri din Myra. Dar el daruia cadouri in special noaptea tarziu pentru ca identitatea sa sa ramana secreta. Nu ii placea sa fie vazut cand daruieste asa ca cei mici stiau ca trebuie sa adoarma daca vor sa vina Nicolae si la ei. Nicolae a devenit cunoscut drept protectorul copiilor si, dupa ce a fost canonizat, a fost numit Sfantul Nicolae.

De-a lungul secolelor s-au spus multe povesti si legende despre viata si faptele Sfantului Nicolae.

Legenda ciorapeilor de Craciun spune ca un taran sarac traia fericit intr-o casuta din Myra, Ptara, orasul Sfantului Nicolae, cu sotia si cei trei copii ai sai. Dar fericirea familiei s-a destramat cand sotia omului a murit de o boala grea, lasandu-l singur cu cei trei copii de crescut, cuprinsi de disperare. Toate treburile gospodariei au cazut pe umerii fiicelor, in timp ce tatal lor trudea ca sa asigure un trai familiei sale indurerate.

Cand fiicele au ajuns la varsta casatoriei, bietul tata a devenit si mai deprimat pentru ca stia ca nu le poate marita cu barbati buni, pentru ca nu aveau zestre. In acele zile, o tanara sotie trebuia sa ofere viitorului sot ceva de mare valoare. Fara zestre o fata nu avea nicio sansa sa se casatoreasca.
Intre timp, Sfantul Nicolae a aflat de bietul taran si de fiicele sale. Cunoscand situatia financiara a batranului, el a decis sa il ajute, dar vroia sa o faca in secret. Asa ca s-a dus intr-o seara la casa omului cu un sac de galbeni si a asteptat ca familia sa adoarma inainte de a-i pune sacul pe geam, in casa.

In acea noapte, fiicele au terminat treaba de facut si au agatat sosetele proaspat spalate sa se usuce langa foc.

Ele nu aveau idee ca binefacatorul lor era ascuns in preajma, asteptandu-le sa se duca la culcare. Mai tarziu, dupa ce toata lumea a adormit si lumina s-a stins, Sfantul Nicolae s-a strecurat langa geamul lor si a privit inauntru. A pus cu grija punga cu banii de aur intr-una din sosete si a plecat la fel de silentios cum a venit.

Cand tatal a gasit dimineata punga cu aur in soseta, a cazut in extaz. In sac era suficienta zestre pentru o fiica! Se pare ca era un semn de la Dumnezeu, se gandi. Cine oare i-a trimis acest dar? se tot intreba… Omul isi facea planuri sa o marite pe fiica cea mare cu aceasta zestre.

In noaptea urmatoare, Sfantul Nicolae a mai daruit omului inca o punga de aur si tot in soseta a lasat-o pe timpul noptii, asa incat si a doua fiica a avut zestre ca sa se casatoreasca.

Tatal fetelor deja era foarte curios sa afle cine este binefacatorul misterios asa ca a treia noapte nu s-a culcat si a stat ascuns sa vada daca vine cineva cu galbenii si ii pune in soseta. Batranul l-a vazut si recunoscut pe bunul preot caruia i-a cazut la picioare cu bucurie si recunostinta si i-a multumit nesfarsit din toata inima sa. Cu binecuvantarea Sfantului Nicolae, bietul om a putut sa isi vada toate cele trei fiice maritate si cu o viata buna si prospera alaturi de familiile lor. Asa se spune ca a inceput traditia sosetelor de Craciun in tarile europene.

Si de sute de ani copiii agata ciorapeii de Craciun, asteptand cu infrigurare sa vina Mos Craciun cu daruri pentru ei cand dorm. La inceputuri, copiii isi foloseau proprii ciorapei, dar in timp au inceput sa se fabrice ciorapi speciali de Craciun. In zilele noastre ei se gasesc in foarte multe tari ca un simbol important al Craciunului, si sunt in tot felul de modele si stiluri.

In cultura moderna a multor tari, ciorapii de Craciun sunt un element popular care se confectioneaza in casa de catre gospodine.

Multe familii isi fac propriile sosete tricotate, care mai de care mai deosebite ca modele, cu care intampina Craciunul, cate o pereche pentru fiecare membru al familiei, chiar cu numele fiecaruia pus pe ciorap, ca Mos Craciun sa stie care ciorap al cui este.

In unele tari, obiceiul Craciunului este ca un copil sa primeasca drept cadou doar ce incape in soseta sa de Craciun. Traditia spune ca un copil care se poarta rau de-a lungul anului nu va gasi niciun dar in ciorapel, ci doar o bucata de carbune.

Traditia Craciunului cere ca ciorapeii sa fie agatati la semineu, insa chiar daca stai la bloc si nu ai asa ceva, Mosul tot va veni la copii, daca-si agata ciorapeii… oriunde.

In zilele noastre, copiii din toata lumea continua traditia de a agata o soseta speciala de Craciun, asteptand cu nerabdare sa fie umpluta de Mos, iar cand ei vad ciorapul colorat scos de la adapost, stiu ca sarbatoarea mult asteptata e pe cale sa vina si sa le aduca din nou multe bucurii.

Imagine de Ludo VdE de la Pixabay