Cand ai un copil, intreg universul tau se schimba. Iar cand ai doi, deja lucrurile “se complica”. Iata scrisoarea unei mame, catre mezinul ei, in care, probabil, multe mame se vor regasi, indiferent daca au fetite sau baietei.
Draga Cristi,
Imi pare foarte rau… N-am stiu ca sa cresti doi copii este chiar atat de greu. Nu m-am gandit ca te-am tratat diferit de fratele tau. Si nu mi-am dat seama ca timpul zboara asa de repede si ne-a furat momente speciale.
Imi pare rau ca nu te-am leganat cu rabdare, asa cum ar fi trebuit, pentru ca trebuia sa-l urmaresc pe fratele tau sa nu mai pescuiasca in WC sau sa nu cada pe scari.
Imi pare rau ca a trebuit sa termin de gatit cu spatele la tine, in timp ce tu plangeai de mama focului in scaunelul tau. Iti era asa de foame… Si fratelui tau ii era… Tuturor ne era foame, iar eu trebuia sa termin, totusi, mancarea.
Te rog sa ma ierti ca imi inchipui ca hainele lui Andrei sunt potrivite si pentru tine. Si ca sunt prea mari si ca ai purtat o vara intreaga aceleasi salopete. Acum e toamna si cred ca te-ai saturat de hainele fratelui tau mai mare, dar e greu sa cresti doi copii.
Acum reusesti sa stai singur in fundulet. Nici n-am vazut cand te-ai ridicat. Eram prea ocupata sa-l potolesc pe fratele tau care era super-agitat.
Stiu ca ar fi trebuit sa te iau in brate si sa te duc peste tot pe unde tu nu poti ajunge si singur, dar, vezi tu, Andrei alearga asa de repede incat nu pot tine pasul cu amandoi. Iarta-ma!
Am o multime de amintiri pretioase, cand zambeai, cand te simteai in siguranta in bratele mele, dar, vezi tu, Cristi, nu ti-am facut poze in fiecare etapa a cresterii tale. Era foarte important pentru mine, dar n-am avut timp sa o fac… Promit sa incep de-acum si sa-ti fac poze in fiecare zi.
Imi pare rau pentru infectia ta de la ureche, si pentru hernie, si pentru eczema de la glezne. Poate ca am baut multa cafea sau suc, sau poate n-am luat suficiente vitamine cand erai la mine in burtica.. Sau poate am mancat prea mult…
Te rog sa ma ierti ca te compar cu Andrei in fiecare zi. Imi pare rau ca zic “E la fel de inalt ca Andrei, la varsta lui?”, “Nu-i asa ca seamana cu Andrei?”, “Plange mai mult decat Andrei”. Tu nu esti Andrei. Si nu trebuie sa crezi ca trebuie sa fii ca Andrei. Tu trebuie sa fii tu, Cristi!
Cristi, dragul meu, candva, ma vei intelege. Pana atunci, promit sa ma asigur de faptul ca, desi, esti al doilea meu fiu nu te vei simti pe locul doi in inima mea.
Tu ce i-ai scrie celui de-al doilea copil al tau?
