Emoţionalul de weekend: Iubirea de mamă

Când aveai 11 ani, te-a dus pe tine şi pe prietenii tăi la film. Tu i-ai mulţumit stând pe alt rând.

Când aveai 12 ani, te-a rugat să nu te uiţi la anumite genuri de emisiuni TV. Tu i-ai mulţumit aşteptând să plece şi uitându-te pe furiş.

Când aveai 13 ani, ţi-a sugerat o anumită tunsoare. Tu i-ai mulţumit reproşându-i că nu are gusturi.

Când aveai 15 ani, s-a întors de la serviciu aşteptând o îmbrăţişare. Tu i-ai mulţumit încuindu-ţi uşa la dormitor.

Când aveai 18 ani, a plâns că ai terminat liceul. Tu i-ai mulţumit stând la petrecerea de absolvire toată noaptea.

Când aveai 19 ani, te-a condus la facultate. Tu i-ai mulţumit evitând să te vadă colegii pentru a nu te face de râs.

Când aveai 20 ani, te-a întrebat dacă te vezi cu cineva. Tu i-ai mulţumit răspunzându-i “Nu e treaba ta!”.

Când aveai 21 ani, şi-a sugerat câteva exemple de cariere demne de urmat. Tu i-ai mulţumit răspunzându-i “Nu vreau să ajung ca tine”.

Când aveai 30 de ani te-a sunat să-ţi dea nişte sfaturi legate de copil. Tu i-ai mulţumit spunându-i “Lucurile nu mai sunt cum erau pe vremea ta”.

Când aveai 40 de ani te-a sunat să-ţi reamintească de ziua unei rude. Tu i-ai mulţumit spunându-i “NU am timp acum”.

Când aveai 50 de ani te-a sunat să-ţi spună că e bolnavă şi că are nevoie de tine. Tu i-ai mulţumit considerând-o o povară.

 

Şi-apoi, dintr-o dată, nu mai este. Toate lucrurile pe care nu le-ai făcut până atunci te lovesc precum un fulger. Ai vrea să poţi schimba ceva, dar… e prea târziu.

 

 

Să învăţăm să ne preţuim mama, să o iubim, să o respectăm, chiar dacă nu suntem tot timpul de acord cu părerile ei. Altfel, odată cu dispariţia ei, tot ce vom avea vor fi doar regretele că n-am făcut ce ar fi trebuit, la momentul oportun.

 

 

Credit foto: freedigitalphotos.net.

 

Citeste continuarea: 1 2