„Ah, mama, niciodata nu imi dai nicio atentie!”. Asta a spus fiica mea cea mare intr-o zi. Trasaturile ei delicate i s-au inclestat pe fata, in timp ce si-a incrucisat bratele la piept.
Am incercat sa nu rad cu voce tare cand am tras-o aproape de mine, amintindu-mi de lunile petrecute impreuna, singure – doar eu cu ea.
Zilele pe care le-am petrecut tinand-o pur si simplu in brate, orele pe care le-am petrecut citind impreuna, orele in care am privit-o la cursurile de inot, cum a fost intreaga mea lume si cum mi-a schimbat intreaga lume.
Ii pot spune despre aceste lucruri, desigur, dar probabil nu si le va aminti. Adevarul este, fiica mea, ca nu vei sti niciodata cum ti-am studiat fiecare pistrui de pe nas, fiind o amprenta pe inima mea, trasaturile tale atat de noi si totusi familiare in acelasi timp.
Citeste continuarea pe COPILUL.RO.
