Cadourile pe care ni le fac copiii nostri reusesc sa ne tulbure si sa ne reaminteasca ce inseamna simbolul iubirii. Nu valoarea conteaza, ci cat din sufletul lor reusesc sa strecoare in acel pachetel pe care, emotionati, ni-l ofera direct sau il ascund ca noi sa il gasim intamplator, in valtoarea vietii noastre de adulti importanti si coplesiti de responsabilitati.
Intr-o zi geroasa de decembrie, grabita sa ajung la serviciu, nu inainte de a-mi duce fetita, de 5 ani pe atunci, la gradi, eram mai degraba preocupata de ghetusul de pe sosele care anunta o noua zi grea de trafic in Bucuresti si o noua zi de stress pentru mine. Maria, fetita mea, intarzia sa vina in masina, tot umbla cu o hartie prin sufragerie.
Nu am dat importanta, copiii isi fac preocupari din orice. Am dojenit-o, din nou, ca aproape in fiecare dimineata, ca nu era suficient de prompta in a presta urcarea in masina fix cand ii spun eu, ca sa nu intarziem in nesfarsitele destinatii ce ne asteptau la ora fixa. Ca mereu, m-am simtit extrem de prost ca iarasi sunt nevoita sa o cert ca nu vine mai repede, m-am simtit o mama asa cum nu vroiam sa fiu, o mie de ganduri de esec de mama mi-au invadat mintea ca de fiecare data cand ma razboiesc cu timpul in lupte corp la corp.
Citeste si: Povesti de Craciun pentru copii: Spiridusii si cizmarul, de fratii Grimm
Maria a venit spre masina, cu ghiozdanelul parca prea mare prins de umerii ei mici, si in mana tinea o punga.
O banala punga mica, din cele ce raman dupa ce cumperi ceva de la farmacie. Nu am dat importanta pungii. Credeam ca e ceva pentru vreo tema la gradi. Ba inca punga m-a enervat ca din cauza ei nu reuseam sa ii pun manusile bine.
Copila avea ochii mari si umezi, vizibil emotionati. Parea mai degraba tematoare sa faca ceea ce era evident ca dorea. Asa ca a intrat in masina cu punga cu tot. Pana sa plecam, stratul de zapada de pe parbriz a devenit generos, asa incat am iesit sa curat masina.
La intoarcere, pe scaunul de langa sofer, deci de langa mine, statea punga. Maria imi sare din spate de gat si ma imbratiseaza. Iar eu nu intelegeam de ce apare un nou motiv sa intarzii si devenisem usor irascibila ca nu controlez eu fiecare succesiune de momente, pe ceas.
Fetita imi spune: “Mami, mami, tu esti cea mai buna mamica din lume! Fii linistita. Totul este bine. Asta e pentru tine, ca pana diseara, cand ne vedem, sa nu ma uiti”.
Am inteles abia atunci ca punga continea ceva pentru mine. Parca a fost un dus rece ce m-a trezit la adevarata realitate. Emotionata, o deschid.
Inauntru, o cutie. Impachetata stangaci, cu o hartie lucioasa.
O cutie goala.
“Maria, atata agitatie pentru nimic? Ce este aici? O cutie goala??“.
“Dar mami, cum de nu vezi? Nu e goala! Este plina cu o mie de pupaturi si imbratisari, le adun de mult pentru tine, le pun acolo, iar acum ea este plina, abia daca o mai pot inchide!“.
Am ramas cu mica cutie in maini si cu ochii plini de lacrimi. Nu erau lacrimi de furie ca intarzii, ci de iubire. Zapada cadea la loc pe parbriz, ora era, desigur, suficient de inaintata incat sa ajung un pic mai tarziu peste tot.
Dar, in dimineata aceea, nu mai conta. Aveam ceva nepretuit. Cutia plina de iubire a fetitei mele. Ea si-a capatat locul de cinste pe biroul meu, printre documente cu strategii si studii de piata. Intelegea cineva ce e cu ea? Nu cred. De fapt, mai nimeni nu m-a intrebat vreodata.
Sufletul sensibil al copiilor nostri este impachetat integral in primul lor dar catre noi. Sa il manuim cu grija si mare responsabilitate. Orice miscare gresita poate lasa urme. Pentru totdeauna.
Nu rata nici: Cadouri de Craciun: 6 idei pentru intreaga familie
Autor: Cristina Niculescu
foto: Depositphotos.com
Horoscop 2025. MUTĂRI astrale MAJORE! Previziuni astrologice complete pentru toate zodiile
Venus în Vărsător 7 decembrie 2024 – 2 ianuarie 2025. Cum se transformă prietenia și relațiile?
