Ruga pentru parinti! Cat mai suntem, cat mai sunt…

„‘Reinfloreste lemnul portii

Pe unde treci, pe unde vii..

In fata dragostei si a mortii

Cu toti redevenim copii..”

A murit simbolul tineretii multora dintre noi. Cati dintre noi nu ne-am indragostit pe versurile lui Adrian Paunescu? Nu am descoperit fiorul primelor imbratisari ascultand melodii de la cenaclul Flacara sau nu am descoperit ce inseamna prietenii adevarati in atmosfera de neegalat vreodata a cenaclului?

Paunescu ne-a invatat multe, iar noi am descoperit crampeie de viata in poeziile sale. Dar, poate mai important pentru noi ca orice, el ne-a lasat pentru totdeauna indemnul sa ne iubim parintii cat ii mai avem printre noi, prin unica sa „Ruga pentru parinti”.

Avem parinti si suntem parinti. Avem nevoie de iubire, sa daruim si sa primim. Iar clipele traite impreuna de parinti cu copiii lor sunt unice si trec repede. Ne lasam coplesiti de griji, treburi, raspunderi si poate uitam sa fim suficient de prezenti in viata celor ce ne-au dat viata. Roata se invarte iar noi le vom lua locul candva. Si vom astepta cu infinita dragoste ca cei pe care acum ii crestem cu asa multa dedicare sa isi aminteasca macar cand si cand de noi.

Cat mai suntem, cat mai sunt… mangaiati-i pe parinti.

Multumim, Adrian Paunescu…. Ramas bun….

Enigmatici si cuminti
Terminandu-si rostul lor,
Langa noi se sting si mor,
Dragii nostri, dragi parinti.
Cheama-i doamne inapoi,
Ca si-asa au dus-o prost
Si fa-i tineri cum au fost
Fa-i mai tineri decat noi.

Pentru cei ce ne-au facut
Da un ordin da ceva,
Sa-i mai poti intarzia,
Sa o ia de la-nceput.
Au platit cu viata lor,
Ale fiilor erori,
Doamne fa-i nemuritori,
Pe parintii care mor.

Ia priviti-i cum se duc
Ia priviti-i cum se sting,

Lumanari in cuib de cuc,
Parca tac si parca mint,
Plini de boli si suferinti,
Ne intoarcem in pamant,
Cat mai suntem cat mai sunt
Mangaiati-i pe parinti.

E pamantul tot mai greu
Despartirea-i tot mai grea,
Sarut mana tatal meu
Sarut mana mama mea
Dar de ce priviti asa,
Fata mea si fiul meu
Eu sunt cel ce va urma,
Dragii mei ma duc si eu.

Sarut mana tatal meu,
Sarut mana mama mea,
Ramas bun baiatul meu,
Ramas bun fetita mea.
Tatal meu, baiatul meu,
Mama mea, fetïta mea.

(Ruga pentru parinti, de Adrian Paunescu)

foto: Depositphotos.com