Pentru că am intrat ȋn Săptămâna Mare, m-am gândit să dezvolt un pic răspunsurile pe care le-am dat pe mail, pe messenger sau la telefon, atunci când am fost ȋntrebată de unii membri ai comunităţii noastre care este pentru mine sensul Invierii, ori dacă mă duc să iau Lumină…
După cum ȋnţeleg eu, Paştele este o sărbătoare universală. Dar semnificaţia ei diferă foarte mult de la om la om… depinde de locul ȋn care trăieşti , de ceea ce ţi s-a spus, de ce ai fost ȋnvăţat acasă sau la şcoală şi de cine eşti tu, ca şi conştiinţă aflată ȋn acestă experienţă umană.
Când eram mica, bunica mea ȋmi povestea despre Iisus şi despre Inviere cu acea evlavie şi smerenie specifică bătrânilor, dar mintea mea nerăbdătoare, de copil, abia aştepta să apară ȋn poveste şi iepuraşul cu ouăle colorate. Când am ȋntrebat “Si unde sunt ouăle?”, bunica mi-a spus că Maria-Magdalena pusese la baza crucii, la picioarele lui Iisus răstignit, un coş cu ouă care s-au ȋnroşit de la sângele ce picura din rănile Lui, astfel că de atunci a rămas aşa tradiţia creştină – să ȋnroşească ouăle de Paşte. De iepuraş n-am reuşit să aflu niciodată nimic deşi eram fascinată de mutriţa aceea şugubeaţă şi simpatică ce apărea pe felicitările de Paşte din anii ’70 , atât de frumos colorate şi presărate cu sclipici.
După vreo 20 de ani abia, am aflat eu ce căutau ouăle şi iepuraşul ȋn povestea Paştelui. Am ȋnţeles că acestă sărbătoare e un amestec de simboluri din creştinism şi tradiţiile pagâne din vechime şi că nu era ‘batjocoră’ să vopseşti ouăle şi ȋn alte culori decât roşu.
Oul şi iepuraşul erau simboluri ale Ostarei ce reprezenta fertilitatea şi noua viaţă ce ȋncepea odată cu primavara. Babilonienii, egiptenii, nordicii, scandinavii, perşii, toţi venerau Oul, simbolul creaţiei, al fertilităţii, al ȋnceputului.
Mai mult decât atât, majoritatea civilizaţiilor antice aveau o legendă despre un mare personaj care:
- Era Dumnezeu ȋntrupat, născut dintr-o fecioară
- Avusese o naştere umilă, vegheată de trei păstori
- Discipolii lui ȋl numeau Fiul lui Dumnezeu, Lumina Lumii dar el ȋşi spunea Fiul Omului
- Spunea că omul nu ajunge la Dumnezeu prin sacrificii de animale ci printr-o relaţie personală, prin rugăciune
- Credincioşii care ȋl urmau se năsteau a doua oară prin botezul cu apă
- Participa la adunări unde transforma apa ȋn vin
- Murea pentru păcatele oamenilor
- A treia zi ȋnvia, apoi se ridica la cer …
Pentru egipteni, acesta era Osiris, pentru greci- Dionisos; in Asia Mică era Attis, ȋn Siria – Adonis, ȋn Persia ȋl numeau Mithras…. Toate aceste trăsături au fost ţesute ȋn povestea lui Iisus pentru a fi mai uşor acceptat de către păgâni… ( vezi si alte paralele sau analogii aici )
Apoi, probabil ştiţi despre Concilium de la Niceea din anul 325 e.n. ȋn care s-a hotărât “adaptarea şi prescurtarea” drastică a adevăratelor evanghelii, ȋn funcţie de interesul urmărit de către clasa conducătoare iar crucea cu Iisus răstignit a fost pusă ȋn toate bisericile, atârnând deasupra capetelor enoriaşilor ce, secol după secol , s-au ȋncovoiat apoi, din ce ȋn ce mai mult, sub povara ‘păcatelor’ şi a vinei de a-L fi răstignit pe Cel ce a venit să ȋi salveze.
