Rolul unui tata adevarat pentru copilul sau. Interviu cu psihoterapeutul german Claus Kostka
Cand vine vorba despre meseria de parinte, cei mai multi dintre noi se gandesc la influenta mamei. Dar si tata are rolul sau la fel de important in cresterea si dezvoltarea armonioasa a unui copil. Iata un interviu emotionant, in exclusivitate pentru Sfatulparintilor.ro, cu Claus Kostka, psihoterapeut german, tata a patru copii.
– Se spune ca a fi mama este cea mai dificila slujba din lume. Care este rolul pe care-l are un tata in familie?
Sunt total de acord cu afirmatia ca a fi mama este cea mai dificila slujba din lume. Vreau insa sa subliniez faptul ca nici sa fii tata constient nu-i asa usor in zilele noastre. Rolul unui barbat in familie, rolul tatalui, a devenit o chestiune dificila pentru ca viata nu mai este atat de structurata si de usor de inteles ca inainte. Nu mai este clara si evidenta distinctia intre rolul pe care-l are femeia si cel pe care-l are barbatul. Un barbat este adesea cel care aduce bani in casa, este sot si are unul sau mai multi copii.
Se spune ca femeia este cea care naste, iar dupa aceea tatal ia copilul in brate si ii viseaza viitorul. In cele mai multe cazuri mama este cea care indeplineste rolul de protectie si sprijin, pe cand tatal are rolul de a-i oferi provocari copilului si de a-l pregati pentru „lumea de afara”. Si in plus, barbatul ar trebui sa fie cel care isi sprijina si isi adora sotia. In Constelatia Familiei se spune: “sotia isi urmeaza barbatul, iar barbatul serveste femininul”. Aceasta este o slujba importanta, care nu doar ca este un sprijin important pentru o viata de familie buna, dar ofera in acelasi timp si modele sanatoase copiilor.
– Ai patru copii. Care sunt cele mai mari provocari, atunci cand un cuplu decide sa aiba mai mult de un copil?
Ca sa fiu sincer, n-am avut nici cea mai vaga idee despre ce inseamna sa ai mai mult de un copil (n-am stiut nici macar ce inseamna sa ai un copil). Este o mare provocare pentru un cuplu sa reuseasca sa ramana unul pentru celalalt, barbatul si femeia care sunt si, in acelasi timp, sa ajunga sa inteleaga ca adevaratele nevoi ale copilului au prioritate. Daca iei decizia sa ai mai mult de un copil, este important sa intelegi ca va trebui sa-ti schimbi viata complet, chiar daca asta iti place sau nu.
O parte din viata ta nu-ti va mai apartine. Binenteles, daca decizi sa-ti educi copiii facand greselile pe care le-au facut parintii tai, vei avea o viata mult mai confortabila. Noi insa am decis sa practicam cresterea constienta a copiilor, ceea ce a insemnat de exemplu sa nu permitem sub nicio forma ca parintii nostri sa intervina in modul in care am decis noi sa ne crestem copiii. Si daca ma uit la copiii mei azi, pot spune ca a meritat tot efortul.
– Ce strategii aplici cu copiii tai atunci cand lucrurile scapa de sub control?
E adevarat ca uneori lucrurile sunt putin agitate, dar pentru ca ne-am tratat copiii ca pe fiinte umane cu care avem placerea sa interactionam (stii, copiii sunt doar musafiri care ne cer niste directii!), am reusit intotdeauna sa gasim solutii. Pentru mine a fost intotdeauna important sa-mi tratez copiii cu respect, mai ales atunci cand aveam de rezolvat anumite neintelegeri. A fost mereu clar ca ei au de asemenea dreptul de a-si exprima opinia, iar folosirea violentei de orice tip (verbala sau nonverbala) a fost exclusa. Din experienta mea pot spune ca acei copii care sunt tratati astfel, sunt foarte dispusi sa accepte granitele pe care le trasam.
Binenteles, copiii mei nu sunt niste sfinti si nici eu nu sunt. Uneori a fost necesar sa impunem niste restrictii, cum ar fi: fara dulciuri dupa-amiaza sau fara filme in weekend, insa toate acestea au fost impuse astfel incat sa nu incarce negativ copiii sau cel putin am facut tot posibilul sa excludem din acest proces orice incarcatura dramatica. Mai mult, ori de cate ori mi-am dat seama ca am facut o greseala, cum ar fi sa-i acuz pe nedrept de ceva, am abordat copilul, i-am explicat si mi-am asumat responsabilitatea pentru actiunile mele. In acest fel relatia noastra a ramas intacta, nu s-a rupt. Ce e important insa de spus, este ca nu m-am considerat ca fiind mic si copiii mei ca fiind mari. Cu tot respectul pe care il port copiiilor mei, a fost intotdeauna clar ca eu sunt Tatal (Tata, Mama sau Parintii) si ca am ultimul cuvant.
– Tatii par a fi mai relaxati in relatia cu copiii lor decat mamele. De ce se intampla asta?
Asta se intampla pentru ca tatii nu sunt atat de implicati in detaliile vietii de zi cu zi ale familiei. Pe de alta parte, tatii au intr-adevar abilitatea innascuta de a se relaxa si de a avea incredere in copiii lor (asta nu inseamna ca mamele nu o au, insa la ele se manifesta diferit). Uneori pare ca doar un tata poate face distinctia clara intre ce este cu adevarat important si ce e mai putin important. Asa cum am mentionat mai inainte, rolul tatalui are mai mult de-a face cu a-i oferi copilului provocarile necesare. E important sa ai o oarecare relaxare daca vrei sa oferi provocari sanatoase copilului tau, fara sa-l invinovatesti daca uneori nu iese asa cum trebuie.
– Ce poate face un tata pentru a oferi acel spatiu mamei, in care ea sa-si indeplineasca rolul de parinte si cat de important este acest spatiu in viata de familie?
Asta este o intrebare foarte buna. Tatal poate face multe pentru a sprijini mama – sotia lui – sa-si indeplineasca rolul pe care-l are ca parinte. De exemplu, poate sa inceteze sa gandeasca sau sa se comporte ca si cum el ar fi singurul care stie cum se creste un copil. Ar trebui sa fie foarte deschis la feedback-ul primit din partea sotiei, in legatura cu comportamentul pe care-l are cu copiii. Are de asemenea nevoie sa-si dezvolte bunul simt, pentru a fi capabil sa discearna intre feedback-ul real de care are nevoie pentru a-si imbunatati relatia cu copiii si sa intuiasca propriile puncte oarbe (blind spots) si feedback-ul care nu-l sprijina cu adevarat.
Stiu din proprie experinta ca este crucial pentru mama sa-si ia liber, de exemplu o dupa-amiaza pe saptamana, in care poate sa faca ceea ce vrea cu timpul ei. Este important ca si tatal sa petreaca timp cu copiii sai si sa creeze o legatura din ce in ce mai profunda. Cum eu calatoresc mult, am decis sa petrec fiecare luni dupa-amiaza cu copiii, iar sotia mea sa-si ia timp liber. I-am intrebat recent pe copiii mei cei mari (care au 25, respectiv 21 de ani) ce parere au despre faptul ca a trebuit sa fiu plecat mai tot timpul de acasa si mi-au spus ca nu le-a placut prea mult asta, dar ca s-au bazat intotdeauna pe mine ca le ofer timpul si intreaga mea atentie in ziua de luni a fiecarei saptamani si ca asta i-a ajutat enorm.
Tot asa cum tatal are nevoie din partea sotiei de recunoasterea dorintei lui de a iesi din casa, o mama are nevoie din partea sotului ei de recunoasterea modului in care ea isi dedica timpul copiilor. Avem cu totii o mare sete de recunoastere si daca incepem sa oferim asta mai des, vom hrani o parte importanta din noi insine, care ce-l mai adesea nu a fost hranita de parintii nostri.
– Este necesar ca tatii sa fie mai severi in ceea ce priveste educatia copiilor lor?
Eu nu cred asta. Aveam, si inca mai avem acest sistem pedagogic de educatie (in engleza „black pedagogic system”), care spune ca copiii au nevoie de educatie cu orice pret, pentru ca ei nu poseda acea bunatate proprie si esentiala, ci trebuie sa-i fortam sa fie buni.
Va spun eu ca asta nu va functiona niciodata. Nu vrem sa cream si mai multi oameni fara coloana vertebrala, disperati sa auda o vorba buna sau sa li se zambeasca. Vrem sa-i ajutam pe copiii nostri sa descopere ce-si doresc si cine sunt, iar asta nu se va intampla niciodata prin severitate sau violenta. Asa cum spune Leonard Cohen intr-unul din cantecele sale „iubirea este unicul motor al supravietuirii”. Daca-ti iubesti copiii, daca le vei da ce au nevoie (uneori ce au nevoie este diferit de ceea ce ei vor!), daca ii vei trata cu respect si cu intelegerea totala ca ei nu exista pe lume pentru a-ti implini tie asteptarile, ci sa se gaseasca pe ei insisi, daca le vei trasa granite prietenoase cu consecventa, nu vei avea nevoie sa fii sever.
Pedagogul Gordon Neufeld a creat o fraza pentru parintii asupra carora copiii isi impun cererile – da-mi, cumpara-mi, vreau la televizor etc: „fii un zid fara speranta” (to be a wall of futility for the child). Asta inseamna ca acel copil stie ca granita pe care i-o trasezi este ferma si oricat ar incerca, raspunsul ramane acelasi. Asta inseamna binenteles, ca mama si tata sunt dispusi sa suporte conflictul atat cat este necesar si nu devin severi pedepsind copilul pentru ca le ia din timpul liber.
– Care sunt lectiile pe care le-ai invatat ca si tata?
Sunt cateva lectii pe care le-am invatat fiind cu copiii mei, pentru care sunt foarte recunoscator:
- – Relaxeaza-te si respira profund. Nimic nu se mananca imediat ce e scos din cuptor.
- – Daca este nevoie trebuie sa actionez rapid pentru a preveni accidentele pe care copilul mi le poate provoca, mai ales cand este foarte mic.
- – Copilul meu face intotdeauna tot ce poate. Si eu ar trebui sa fac la fel.
- – Daca un copil vrea ceva, ofera-i toata atentia ta. Uneori asta ia cateva minute si totul se rezolva. Nu-i da niciodata copilului sentimentul ca nu este dorit sau ca cerintele lui sunt stupide.
- – Eu sunt responsabil pentru cresterea copiilor mei. Nu parintii mei, nu gradinita, nu scoala si nici societatea.
- – Copiii mei vor stii mai multe decat stiu eu. Nu le pot oferi cunoasterea (cel putin de la un punct incolo in dezvoltarea lor), dar ii pot invata ce inseamna generozitatea, prietenia, compasiunea, comunicarea, recunostinta pentru viata, bucuria de a fi vii si de a fi cine sunt. Asta e tot ce pot sa fac. Restul vor trebui sa faca ei.
- – Copiii nu exista pe lume pentru a se ridica la asteptarile mele. Sunt aici sa-si descopere propriul destin si sa-si urmeze dorintele propriului suflet.
- – In ziua in care am devenit tata, o parte din mine nu a mai fost a mea. Si nu va mai fi a mea, pana in ziua in care ma voi intoarce acasa.
- – Indiferent ce vor face copiii mei in viata, usa mea le va fi intotdeauna deschisa. Daca unul dintre ei ajunge un criminal, nu voi putea tolera asta, iar el va trebui sa suporte consecintele legii. Insa inima mea il va iubi mereu pentru ceea ce este cu adevarat: o expresie a vietii care vrea sa-si traiasca setea de implinire.
– Ce poate face un tata pentru a-si ajuta copiii sa ajunga adulti fericiti si impliniti?
Accepta-i asa cum sunt, iubeste-i si respecta-i. Ajuta-i sa aiba stima de sine si bun simt. Sprijina-i in visele pe care le au, chiar daca ti se par ciudate. Asta-i tot ce poti face. Nu-ti poti salva pe copii de la a avea propriile lor experiente dureroase. Nu-i poti ajuta sa nu mai sufere. Suferinta este parte din existenta umana. Poti insa sa-i ajuti sa-si creeze in interior un sistem de pace si abandonare in fata vietii, facand asta intai cu tine insuti. Copiii invata privind si copiind. Fii un exemplu bun. Abtine-te de la orice forma de violenta, chiar si cea mai subtila. Limpezeste-ti propria viata si vindeca-ti ranile din copilarie. Nu renunta niciodata. Nu renunta la tine insuti, nici la relatie si nici la copiii tai. Fii un luptator pasnic. Vei fi rasplatit inmiit.
Claus Kostka locuieste in Germania, are 57 de ani, este casatorit si are 4 copii. Are certificari si experienta internationala (Germania, Franta, Canada, Anglia si Romania) de peste 30 de ani in lucrul cu:
– Constelatii Familiale
– Respiratia Profunda a Sufletului
– Psihoterapie si Consiliere familiala si de cuplu
– Psihoterapie Corporala
– Psihoterapie Transpersonala.
foto: Depositphotos.com
