Daca Albert Einstein ne-a dat teoria relativitatii, Mihai Radulescu a gasit formula fericirii: „1 + 3”. Prezentatorul Telejurnalului de weekend de la TVR1 si moderatorul talk-show-ului de la TVR Info + Politica a descoperit propria axioma: „Cu trei surse inepuizabile de dragoste si afectiune, nu ma pot considera decat unul dintre cei mai norocosi oameni din lume. N-am banuit niciodata cata fericire poate incapea in aceasta formula de „1 + 3”! Cele 3 muze sunt: Anda (14 ani), Carla (9) si sotia, Elena, povesteste Mihai Radulescu intr-un interviu acordat in exclusivitate pentru sfatulparintilor.ro.
Cum ati pregatit-o pe fiica cea mare pentru venirea pe lume a mezinei?
Nu a fost nevoie s-o pregatim, chiar ea ne-a cerut o sora mai mica. Mai dificil a fost sa pregatesc sotia (rade). I-a fost destul de greu pe timpul sarcinii, asa incat nu era deloc dornica sa se mai chinuie inca o data. Daca va uitati la diferenta de varsta dintre fete, vedeti ca mi-a luat ceva timp s-o conving…
Ea isi dorea o sora sau un frate. Daca isi dorea frate, cum a reactionat cand si-a vazut surioara?
Cum isi dorea o sora, Anda a fost nespus de fericita cand a vazut ca a castigat pariul. Da, am pariat ca va iesi baiat! Desi nu tineam neaparat, e drept ca imi doream mai mult baiat. Dar, dincolo de acest aspect emotional, ma bazam pe un argument rational, credeam eu: sotia avea alte simptome decat la prima sarcina.
Avand in vedere faptul ca sunteti parintii a doua fete, va ganditi sa aveti si un baiat in familie?
Din momentul in care am vazut-o pe Carla, imediat dupa nastere, dorinta de a avea avea un baiat a disparut instantaneu si n-a mai aparut pana in ziua de astazi. Era atat de „lipicioasa”, incat si-a facut imediat loc in sufletul nostru, care parea ocupat in intregime de Anda. Si astazi, cand intalnim copii pe strada, tot fetitele ne atrag privirea. Ca sa nu mai spun ca fetele noastre tin de multe ori si locul unui baiat! Nu sunt deloc niste mironosite, sunt energice si sportive.
Cum sunt cele doua fetite? Se inteleg, se ciondanesc, cum se impaca?
Se inteleg foarte bine. Nu pot sta una fara cealalta. Au o relatie speciala: se cauta reciproc daca sunt despartite ceva mai mult timp, ajung sa se certe daca stau prea mult timp impreuna. Se cearta cu pasiune, ca orice surori, dar dupa asta vorbesc una cu cealalta ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Cea mare o ocroteste pe cea mica, o mai si necajeste uneori – just for fun! – dar, atentie: nimeni nu are voie sa o enerveze in afara de ea!
Cat timp petrec fetele voastre in fata televizorului/calculatorului? E mult, e putin?
Tendinta e de a sta cat mai mult, dar sunt nevoite sa accepte ca nicio exagerare nu este benefica si respecta programul pe care l-am impus: fara televizor si fara calculator (cu exceptia cazului cand au nevoie la temele pentru acasa), de luni pana joi!
Aveti bona? Cat a durat cautarea ei? La ce teste ati supus-o pentru a va convinge ca e cea mai buna alegere?
Am avut bone, pe care le-am ales printr-o firma specializata sau dupa recomandarea unei cunostinte. Nu le-am testat in prealabil, dar a contat faptul ca si-au crescut propriii copii. Acum nu mai avem nevoie, fetele se descurca singure, iar cand eu sau Elena (sotia) nu o putem lua pe Carla de la scoala, apelam la Anda.
Cum reactionati cand fetele fac vreo traznaie?
Pana acum nu au facut mari prostii, sunt destul de mature in gandire. In general, le explicam unde au gresit si cum era bine sa se poarte in acea situatie. Incercam sa le intelegem motivele – uneori chiar le intelegem! – si le spunem asta, fara a le aproba insa atitudinea. Ceva de genul: „poate si eu as fi facut asa, dar asta nu inseamna ca as fi procedat bine”. Pentru trasnaile facute acasa le certam, dar le iertam.
Cum sunt fetele ca temperament?
Sunt foarte diferite. Anda este mai calma, haioasa, deschisa, dar mai detasata. Ia totul mai usor, pe cand Carla este foarte sensibila, dar si luptatoare. Atasata emotional de oameni, harnica, ii place sa ajute. Au personalitati puternice amandoua. Intr-o disputa de opinii, nu cedeaza usor niciuna, dar reactioneaza la argumente logice. Daca eu sau sotia le spunem ca lucrurile stau intr-un anume fel si le si explicam de ce, una dintre ele cedeaza.
Cum reactionezi cand vor sa-si impuna punctul de vedere, personalitatea?
Ma amuz cand le vad atat de diferite, dar sunt mandru ca sunt firi puternice. Pe de alta parte, nici eu nu sunt inflexibil: daca imi demonstreaza ca ma insel, le dau dreptate. S-a intamplat de cateva ori si chiar m-a bucurat faptul. Esti mai credibil daca admiti ca poti sa te inseli si tu cateodata si nu decretezi ca ai totdeauna dreptate, doar pentru ca esti parinte.
Cum reactioneaza cand li se spune NU?
Comenteaza, dar se conformeaza.
Ti s-a intamplat ca fetele tale sa faca vreo scena in public? Cum reactionezi, ce le spui?
S-a intamplat o singura data. Atunci cand era Anda mica a facut o astfel de scena in public. M-am enervat, dar am suportat-o pana acasa si acolo am adus-o cu picioarele pe pamant. A inteles ca „nu se face”, sau poate ca „nu-i merge”, si n-a recidivat niciodata. Carla a avut doar mici tentative, dar i-au fost retezate din fasa.
Cum le-ati invatat ce e bine si ce nu?
Dupa exemplele noastre si ale altora. Le-am dat libertate atat cat este nevoie. Sa nu se simta incorsetate, sa aiba propriile experiente si libertate de alegere. Insa le-am si tinut sub control. Desi, la cata incredere avem in ele, control e poate prea mult spus – mai degraba sub observatie.
La ce leacuri babesti ati apelat de-a lungul vremii?
Comprese cu spirt, sirop de ceapa, malai cald, apa cu sare grunjoasa.
Au fost vreodata momente cand ati simtit ca sunteti depasiti de situatie, ca n-ati facut ceva corect in ceea ce priveste cresterea si educarea fetelor voastre?
Pana acum nu.
Te consideri un tata autoritar? Cine e la voi in familie „bad cop” si cine este „good cop”? Crezi ca e buna tactica asta in educarea copiilor?
Sunt prieten si, in acelasi timp, tata. Rolurile se schimba in functie de situatie. Daca le mai cert eu, fetele se refugiaza in bratele Elenei si viceversa. Fiecare dintre noi le calmeaza, vorbeste cu ele, le explica, dar in niciun caz nu-l incrimineaza pe cel care le-a admonestat. De regula eu sunt „bad cop”, intrucat poate cer mai mult (sau mai… des) de la ele. Mama se enerveaza rar, dar atunci este „very bad cop”! Nu cred ca este deloc bine ca un parinte sa fie mereu zmeul cel rau, iar celalalt zana cea buna. Trebuie sa faca schimb de locuri, intr-o proportie pe care o regleaza specificul fiecarei familii.
Cine le rasfata mai mult pe fete, tu sau sotia?
Amandoi, dar cu masura.
Ai facut parte din categoria tatilor care nu schimba scutece?
N-am schimbat scutece, dar am intreprins alte lucruri la fel de utile: pieptanat, facut codite, pregatit sendvisuri, ajutat la teme, dus/luat de la scoala, participat la sedinte cu parintii samd.
Esti rasfatatul a trei fete: sotia si cele doua fiice? Cum „faci fata”?
Nu e o provocare, este o maaare placere! Fac si aflu lucruri interesante in relatia cu fiecare, lucruri care ma imbogatesc spiritual si afectiv. Chiar si profesional, de multe ori. Cu trei surse inepuizabile de dragoste si afectiune, nu ma pot considera decat unul dintre cei mai norocosi oameni din lume. N-am banuit niciodata cata fericire poate incapea in aceasta formula de „1 + 3”!
sursa foto: PR TVR1
