Luana Ibaka: „Copiii se hranesc cu iubire si atentie, apoi cu toate celelalte”

Intotdeauna femeile au fost privite ca niste fiinte slabe, delicate care nu au nici o sansa de reusita fara protectia barbatilor. Chiar si astazi exista destui care continua sa aiba aceleasi credinte. Luana Ibacka dovedeste contrariul. Vedeta tv si femeie de afaceri, mama reuseste cu succes sa se descurce in absolut toate privintele. Prezentatoarea emisiunii „Cunoaste, Viseaza, Iubeste” de la Prima tv a vorbit cu sinceritate despre toate aceste lucruri intr-un interviu neconventional pentru sfatulparintilor.ro.

 

 

SP: Ai propria afacere, ai o emisiune la tv si esti mama singura. Cand mai ai timp si pentru tine, sa te rasfeti?

Am timp pentru tot ce imi doresc, tocmai pentru ca am propria afacere, emisiune la TV si sunt o femeie libera. "Mama singura" suna ca si cand a trecut vreun uragan peste mine, ceea ce nu e cazul.

 

SP: Cum reusesti sa te imparti intre viata de familie si cariera. Ce faci concret pentru a fi si prezentatoare tv, si femeie, si mama la fel de bine?

Concret, am o oarecare disciplina. Incep cu prioritatile legate de "supravietuire" si, in paralel, printre picaturi, condimentez ziua si cu activitati placute. Viata mea actuala este o consecinta a multor ani de pregatire, in care mi-a fost ceva mai greu ca acum. Dar intotdeauna am ales cu inima. Atat in cariera, cat si in plan personal, am optat pentru lucruri de care sa nu imi para rau vreodata. Si astfel, concret, am azi o viata curata. 

 

SP: De cat timp ai bona? Este aceeasi de la inceput sau ai schimbat mai multe pana ai gasit-o pe cea mai potrivita. La ce teste ai suspus-o pentru a fi sigura ca o lasi pe Inoke pe maini bune?

 

Am bona de la inceput… Nu mai am alte amintiri cu bone, ceea ce inseamna ca ea e "aleasa". Si testele n-au fost necesare desi, desigur, le aveam in minte. Inoke a fost radarul din primele minute si a fost ceea ce se cheama "dragoste la prima vedere" intre ele. Iar eu i-am multumit lui Dumnezeu! 

 

SP: Te-a intrebat fiica ta pana acum de ce nu mai esti cu tatal ei? Ce i-ai spus, cum i-ai explicat ce s-a intamplat intre voi?

Din pacate, aceste detalii sunt personale. Inoke era foarte mica atunci cand ne-am despartit si ceea ce ea a trait cu mama si tata a parut dintotdeauna o situatie naturala. Dar si daca era altfel, sunt convinsa ca iubirea pentru copil ar fi generat o solutie potrivita. Copiii se hranesc cu iubire si atentie, apoi cu toate celelalte.   

 

SP: Care a fost cel mai greu moment in timpul exercitarii “meseriei” de mamica?

  

Tot ce merita in viata, tot ce conteaza, tot ce e important, are si sensul de "greu". Dar atunci cand realizezi ca statutul de parinte este poate cel mai valoros, parca aceste greutati se transforma intr-o frumoasa investitie. Unii colectioneaza bijuterii sau tablouri, altii fac bani, altii calatoresc, altii sunt parinti buni. Foarte putini, sunt si una si alta… Eu una, ma dedic unui fel de a fi inainte de orice o mama prezenta si lucida. 

 

SP: Te consideri mama sau prietena fiicei tale?

Este necesar sa devin si prietena, dar deocamdata sunt mama si un partener de joaca. Inca ne jucam, chiar si in situatii mai serioase, tot in joaca ne manifestam.

 

SP: Copiii sunt copii si nu e unul sa nu fi facut vreo boacana de zile mari. Cum ai reactionat, ce i-ai spus? Cum ai pedepsit-o! 

Nu consider nimic "boacana". E un cuvant de poveste, dar eu am alta abordare. Sunt experiente toate, si bune si rele. Si ma manifest cum consider pe moment. 

 

SP: Inoke a fost/este un copil rebel?

Nu. Este mai rasfatata un pic decat copiii care au frati sau surori, lucru care se manifesta prin jucarii si diverse actiuni.  

 

SP: Cum ai depasit momentele in care copilul vrea sa isi impuna  personalitatea?

 

Nu le-am depasit, am trecut efectiv prin ele. 

 

SP: Ce i-ai spus lui Inoke ca nu are voie faca si cum i-ai explicat acest lucru? Cat de important este “pentru ca” dupa ce i-ai spus “nu e voie/nu e sanatos/ nu e civilizat”?

 

Evit sa incep cu "nu", pentru ca imi amintesc de ceea ce faceau parintii mei cu mine. "NU" intareste si mai mult dorinta de a face exact pe dos. Logic, imi mai scapa, dar incerc sa-i explic anumite lucruri cu pilde, exemple, povestiri cu eroi in situatii similare.

 

SP: Cum reactioneaza Inoke cand i se spune NU?

Ca oricine… Incearca sa faca tot ce isi doreste ea. Intra in jocul de a gandi acest "nu" si a gasi totusi o solutie sa schimbe asta in "DA".

 

SP: Ai vorbit pana acum cu Inoke despre sex? Cand crezi ca este varsta “propice” pentru ca o fata sa inteleaga transformarile ce vor veni?

Inoke are 8 ani si jumatate si e o fetita normala. Drept urmare, nu am vorbit despre sex. Cred ca varsta propice e legata de schimbarile hormonale dictate de primele menstruatii. 

 

SP: Daca ai luat o decizie care s-a dovedit a nu fi foarte buna pentru fiica ta iti recunosti greseala?

Desigur. Am inteles demult ca greselile copiilor sunt deseori legate de parinti si mereu cand gresesc, recunosc, pentru ca in viitor sa fiu si mai atenta.

 

SP: Cat timp petrece Inoke in fata calculatorului/televizorului? E mult, e putin? Ce faci pentru a o tine cat mai departe de computer?

O tin ocupata, astfel incat sa ramana cat mai putin timp. Dar iarna, sta mai mult uneori decat o ora /doua pe zi. Vara in schimb, are zile cand nici nu le deschide.