Iuliana Margarit Barbu: “Educatia incepe de cand s-a nascut copilul!”

Pe Iuliana Magarit Barbu o stiti de la televizor, unde a fost “Sefa” Trasnitilor de la Prima TV, dar si de la teatru, actrita jucand in mai multe spectacole la Teatrul Foarte Mic, Teatrul Act sau Clubul La Scena. Pentru ca o pasiona si psihologia, Iuliana s-a apucat de studiat temeinic, iar pana la diploma de psihoterapeut n-a mai fost decat un pas. Ii prinde bine acum “teoria” pentru ca o aplica practic atat pe fiica ei, Carla Maria, in varsta de un an si noua luni, dar si pe pacientii cabinetului pe care il are. Mai multe sfaturi despre cum ar trebui sa reactinonam noi in anumite imprejurari gasiti in interviul pe care Iuliana l-a dat in exclusivitate pentru sfatulparintilor.ro

 

Cum ai reactionat cand ai aflat ca esti insarcinata?

Am fost extrem de fericita! Mi-am facut 5 teste de sarcina pentru ca nu imi venea sa cred!

 

Cum a avut grija de tine sotul pe toata perioada sarcinii?

A fost foarte grijuliu, atent la ce mananc, dar nu o data am alergat impreuna in noapte dupa anumite pofte… Placinte…

 

Te asteptai la altceva? 

Nu. Desi toata viata mi-am dorit un baiat, cand am ramas insarcinata nu mi-am dorit altceva decat o fetita. Mi-era teama de gandul ca as putea avea un baietel pentru ca imi inchipuiam ca nu ma voi descurca.

 

Multe femei au spus ca si-au visat copilul inainte sau in timpul sarcinii. Tie ti s-a intamplat?

In luna a 6-a am visat-o! Era exact asa cum am vazut-o prima data. Este incredibil, dar foarte adevarat!

 

Cum o alinti pe Carla?

In multe feluri iubitica, papusica, dansatoarea, lunguta, printesa!

 

Aveti vreun ritual inainte de culcare?

Da, trebuie inca sa ii tin sticluta de lapte. Nu mai bea cu biberonul, ci cu un adaptor special, desi poate sa bea singura orice si din orice recipient. Iar ea in timpul acesta se joaca cu parul meu. Face asta de cand o alaptam! Ne iubim, ne pupacim, pana adormim.

 

Ce cuvant a rostit prima data fetita?

MAMI. La 6 luni, cand a cazut prima oara din pat!

 

Care a fost cel mai greu moment ca mamica?

Oooo au fost multe, dar in fiecare zi trecem prin tot felul de obstacole. Cred ca atunci cand i-a cazut deja primul dintisor, pentru ca l-a fortat, am suferit enorm, am incercat sa i-l salvez dar nu am reusit!

 

Fiecare varsta are problemele ei? Acum care este in cazul fetitei tale?

Are o personalitate puternica, este foarte ambitioasa. Daca nu e luata in seama, loveste si incerc prin tot felul de metode sa o scap de acest obicei. Si e foarte dependenta de mine! Facem totul impreuna!

 

Iti mai doresti copii?

As vrea sa mai aiba un fratior, o surioara… dar nu stiu daca voi putea sa-l iubesc asa cum o iubesc pe ea!

 

Ai si experienta de psihoterapeut. Ce trebuie sa faca parintii cand copilul lor face scene in public, din care ceilalti ar putea trage concluzia ca e prost cresut?

Depinde de varsta… Adica fetita mea face cateodata astfel de scene cand este obosita, cand vrea neaparat sa ii cumpar ceva si nu sunt de acord. In jurul varstei de 2 ani copilul devine impulsiv, instabil si neintelegator. Apar tendinte ostile fata de adulti ca urmare a elementelor de frustratie. Acesta este negativismul primar si devine vehement in unele imprejurari.La aceasta varsta, refuzul clar (sa spui "NU") se pare ca este modalitatea cea mai eficienta pentru a-l mustra pe copil atunci cand se poarta urat, de exemplu musca sau loveste. In loc sa tipi la el sau sa te superi si sa te enervezi (lucru ce poate inrautati situatia) ai putea sa incerci sa il calmezi indepartandu-te de el. Sa nu ii mai dai atentie este o buna solutie si are un efect calmant. Orice ar face, nu il lovi la randul tau, acest lucru nu va face decat sa inrautateasca situatia. Ii vei transmite mesajul: nu-i nimic rau sa lovesti, si mama face la fel. Deci, la varsta asta, copilul vede lucrurile in felul lui: el stie ca mama ii da atentie atunci cand face prostii. Drept pentru care trebuie sa-i acorzi timp si atunci cand se poarta frumos. Este varsta la care poti regla lucrurile. Asta nu inseamna ca nu se poate si mai tarziu.

 

In colectivitate, si o stiu pe propria piele, copiii sunt foarte violenti. Ce e de facut?

Multi parinti intampina dificultatea aceasta cu prescolarii lor. Copiii buni si linistiti de acasa nu se integreaza in colectivitate asa cum ar fi de asteptat: ei devin agresivi cu alti copii, ii ciupesc, ii trag de par, de haine, ii musca, le strica jucariile, le iau foile si culorile, ii imping… Copilul vrea sa se apropie si sa intre in legatura, insa nu a invatat pana acum un mod de a face asta, mai ales daca nu prea l-ai dus prin parc sau printre alti copii, pana acum. De aceea, nu stie sa gestioneze noutatea situatiei si dorinta de a intra in contact. In loc sa se duca sa spuna "Buna, eu sunt Andrei, tu cine esti?", Andrei se duce la un alt copil si il imbranceste sau ii ia cartea de colorat de sub nas. In acest caz, parintilor le revine sarcina sa il invete pe copil sa interactioneze. Fiti linistiti, pentru ca invata repede: si voi ati invatat asta, fiecare am facut-o. Socializarea se deprinde. Asa ca stati cu ochii pe copii si cand observati ca se indreapta curios catre un altul, interveniti si aratati-i cum sa il abordeze. Agresivitatea lui poate fi in unele cazuri o forma de aparare sau de a "plange", de a-si exprima suferinta! Trebuie investigat foarte atent ce l-a determinat sa loveasca… sau sa fie lovit.

 

La ce varsta trebuie inceputa propriu-zis educarea unui copil?

Inca de cand s-a nascut. Evident, educatia trebuie adaptata la perioada si la intelegerea bebelusului, copilului, scolarului, adolescentului!

 

E buna tactica good cop/bad cop in educarea unui copil? Adica unul dintre parinti autoritar, iar celalalt mai “moale”? Sau trebuie amandoi sa fie fermi si pe pozitie?

Cred ca depinde de situatie. E bine ca atunci cand este vorba de un lucru de care depinde sanatatea, educatia copilului, ambii parinti sa fie de acord.

 

Ce trebuie facut cand un copil refuza sa respecte regulile impuse de parinti? Cum sa-l motivam sa respecte aceste reguli?

Metoda negocierii este foarte eficienta, adica facem schimb pe schimb. In cazul in care nu te poti intelege cu el sub nici o forma, ii iei jucaria preferata, nu il mai lasi la desene sau ii intrerupi activitatile preferate.

 

Sarcina si apoi perioada de dupa nastere sunt perioade foarte sensibile pentru femei. Se instaleaza depresii care pot avea efecte extrem de grave. Ce trebuie facut in asemenea cazuri? Cum ar trebui sa reactioneze sotii, rudele, prietenii?

Este foarte important ca familia sa fie alaturi de proaspata mamica, sa o ajute, sa o sustina. A avea un bebelus poate fi unul dintre cele mai mari si mai fericite evenimente din viata unei femei. In timp ce viata cu un nou-nascut poate fi palpitanta, poate fi la fel de bine grea si stresanta. Multe schimbari fizice si emotionale apar in timpul sarcinii si dupa nastere. Aceste schimbari pot determina noua mama sa se simta trista, anxioasa, tematoare si confuza. Pentru multe femei aceste stari (numite si Baby blues) dispar repede. Dar cand aceste stari nu dispar, dimpotriva, se accentueaza, o femeie poate suferi o depresie postnatala sau postpartum. Este o situatie dificila care recomanda un tratament de specialitate. Se spune ca dureaza 9 luni sa devii mama si 2 ani sa redevii femeie. Din proprie experienta pot spune ca este foarte adevarat.