Florentina Opris: “Cel mai important este sa-ti cunosti copilul”

Intr-o perioada in care sportul ocupa tot mai putin loc in agenda zilnica a adolescentilor in favoarea calculatorului, Florentina Opris, realizatoarea emisiunilor Sport, dieta si o vedeta si Sport cu Florentina de la PrimaTV, a reusit sa-si convinga fiul in varsta de 18 ani de importanta miscarii. Acesta este, insa, rezultatul unui plan pe termen lung. Care sunt secretele ei ca mama de adolescent, afla in interviul acordat in exclusivitate siteului Sfatul Parintilor.

 

 

– Cu ce probleme te confrunti tu ca mama de adolescent si cum le rezolvi?

Este adevarat ca fiecare generatie are problemele si preocuparile ei. Mi-aduc aminte ca in perioada copilariei si eu ma confruntam cu discutii contradictorii pe care le aveam cu parintii mei. Dar acest lucru il consider firesc pentru ca prioritatile si valorile se schimba odata cu inaintarea in varsta. In primul rand, ma straduiesc sa fiu la curent cu tot ceea ce se intampla in viata adolescentilor, incercand in acest fel sa-i inteleg si, in mod particular, sa ii ofer fiului meu sfaturi, solutii, fara a le impune, ci ca o alternativa oferita de un om cu mai multa exeperienta de viata. E adevarat ca noi, parintii, nu vrem ca ei sa se loveasca cu capul de pragul de sus, dar cateodata acest lucru este bine sa se intample, tocmai pentru ca din greseli inveti.

 

– Ce reguli au ramas la fel inca de pe vremea cand era mic si ce reguli s-au adaptat varstei?

Nu am vrut sa impun reguli. Am vrut sa ii ofer un stil de viata echilibrat, prin exemplul personal. Am discutat cu el si am incercat sa-l fac sa inteleaga ca toate aceste reguli, cum le numesti tu, legate de miscare, gandire, comportament, sunt menite sa-l duca pe un drum mult mai usor. Deci, in mare, au ramas aceleasi reguli, cu mici exceptii care au venit firesc, de genul de ce nu e bine sa pierzi noptile sau vremea consumata inutil in anumite anturaje si locuri. Dar lucrurile acestea au venit natural din discutiile cu el, nu din impuneri autoritare.

 

– Cum v-ati impartit tu si sotul tau rolurile in cresterea si educarea fiului tau?

In familia noastra am format de la inceput o echipa. Eu si sotul meu ne completam reciproc. Asa ca si in ceea ce priveste cresterea si educarea lui Loren, fiul nostru, lucrurile au mers la fel. Parerea mea este si ramane ca parintii nu trebuie sa-si imparta rolurile, adica mama sa vorbeasca cu fiul despre anumite lucruri, iar tatal altele. Nu trebuie sa existe o bariera, ci comunicare egala intre membrii familiei.

 

– Cand ati inceput voi sa vorbiti cu Loren despre sex? Cat de important este pentru copii sa discute cu parintii despre acest subiect?

Si sexul, ca si oricare alt subiect, este ceva normal si face parte din viata noastra. Este metoda prin care Creatorul a hotarat ca noi sa concepem, sa dam viata. Iar acest subiect nu trebuie transformat intr-un tabu, dar nici intr-un subiect gata de discutat oricum si oriunde. Prima discutie legata de sex pe care am avut-o cu fiul meu s-a petrecut cand el avea doar 5 ani. A venit la mine sa imi spuna ca isi doreste un frate sau o sora si asta “acum”. I-am explicat in asa fel incat el sa inteleaga ca exista un proces si copiii apar pe lume dupa o perioada in care stau in burtica mamei si ca, de fapt, va fi un bebelus in prima faza cu care nu s-ar putea juca. In mintea lui, el isi dorea, de fapt, un partener de joaca. Daca sunt parinti care au retineri in a discuta cu copiii lor pe subiectul acesta, acum se gasesc pe piata diferite carti care au ca scop educatia sexuala, si eventual le pot oferi copiilor lor. In niciun caz nu trebuie sa ignoram subiectul!

 

– Cum procedai tu cand Loren era mai mic si facea vreo scena in public din care altii puteau trage concluzia ca nu e bine crescut?

Singura problema pe care o aveam cu Loren cand era mic era ca avea atata energie incat nu puteam sa-l iau de la joaca si sa-l aduc la masa sau la odihna. Si atunci, cea mai la indemana modalitate era sa-i promit ca vom veni repede la joaca.

 

– Te-ai confruntat cu situatii in care fiul tau dorea sa-si arate “muschii” si se batea la scoala? Ce faci, ca parinte, si mai ales de baiat, in astfel de cazuri? Cum ar trebui sa reactioneze parintii cand vine vorba despre violenta?

Am fost o fericita din punctul acesta de vedere. Loren este un baiat pasnic. In acea perioada, la inceputul scolii, eram mai mult in preajma lui, pentru ca predam la scoala unde el invata. Cred ca anturajul este foarte important cand vine vorba de violenta, dar si fondul educational al copilului. Divergentele care apar in aceasta perioada pot fi aplanate si Loren are aceasta calitate de a evita conflictele prin gesturi si vorbe. Cred ca asta este cea mai buna solutie: sa incercam sa ne educam copiii fiecare in aceasta directie. Ca atunci cand raspunzi cu blandete sau cu un zambet unor vorbe aruncate conflictul poate fi stins imediat.

 

– Apar din ce in ce mai multe cazuri de adolescenti care cad victime consumului de etnobotanice. Ce ar trebui sa facem noi, ca parinti, pentru a-i tine departe de astfel de “ispite”?

De curand, m-am implicat intr-o asemenea campanie de interzicere a consumului de etnobotanice, dar cred ca cel mai important lucru ar fi sa explicam noi, adultii, ce consecinte pot sa aiba aceste substante pe termen lung. Sa incercam sa ii intelegem si sa-i ajutam in problemele lor, pentru ca de fapt depresiile si neintelegerile din familie ori anturaj ii fac pe copii sa aleaga aceasta cale. Si, de asemenea, e important sa le oferim diverse forme de activitate, sa-i indrumam spre a face cat mai multa miscare, pentru ca atunci cand mintea este preocupata, ea nu simte nevoia sau tentatia.

 

– Fiul tau e la varsta iubirilor. Si multi tineri cedeaza, din pacate, in urma dezamagirilor in dragoste. Ce-ai facut tu pentru a fi alaturi de fiul tau, pentru a-i ridica moralul dupa o idila esuata?

E firesc ca in perioada adolescentei sa ai si dezamagiri in dragoste si cred ca fiecare persoana se confrunta cu asta. Tine de educatia pe care i-o dai in fiecare zi, de discutiile si increderea pe care el o are in tine si asta se creeaza in timp. Pot sa spun ca Loren a avut si el de-a lungul timpului prietenii cu diverse fete, care s-au incheiat, dar am avut tot timpul grija sa ii ocup timpul cu alte lucruri, fie sa invete o limba straina, fie sa mearga in vacanta, fie sa ii dau o sarcina de facut si, in primul rand, sa ii spun ca sunt experiente din care nu are decat de castigat si ca nu este un capat de lume, ci un nou inceput. Este greu sa dai sfaturi pentru ca nu se potrivesc fiecaruia, dar cel mai important este sa-ti cunosti copilul si sa stii cum sa reactionezi si cum sa-l ajuti. Oricum, modul bland este cel care face minuni si vindeca rani.

 

– Crezi ca prietenia cu fiul tau iti submineaza in vreun fel autoritatea de parinte? Tu te consideri mai de graba mama sau prietena fiului tau?

Ma consider o mama prietenoasa si nu am fost niciodata adepta metodei autoritare de genul “Doar ceea ce iti spun eu e bine si-atat”.

 

– Acum fiul tau este suficient de mare sa ia decizii de unul singur. Ce ii spui cand o hotarare de a lui pare din start sortita esecului? Cum iti impui punctul de vedere?

Asa cum iti spuneam, discutam despre toate ca de la egal la egal. Loren este berbec si cred ca zodia si-a pus amprenta asupra lui in sensul ca este foarte hotarit sa duca la bun sfarsit orice proiect pe care il are. Am invatat ca, explicandu-i cu tact si rabdare de ce un proiect pare sortit esecului, din punctul  meu de vedere, il fac sa-si schimbe abordarea. Aceasta a fost de-a lungul timpului metoda prin care el a avut foarte multe de invatat.

 

– Daca ai luat o hotarare care s-a dovedit a nu fi foarte buna iti recunosti greseala. Crezi ca este Ok ca un parinte sa recunoasca in fata copiilor ca a gresit?

Toti gresim si este firesc sa se intample asa. Fiul meu este unul dintre criticii mei cei mai buni. Nu numai ca-mi recunosc greselile, dar si accept sfaturile si ideile lui.

 

– Fiul tau are 18 ani. La ce ora trebuie sa fie cel mai tarziu in casa? Daca ar fi fost fata ar fi fost o alta ora?

N-am fost niciodata de parere ca fetele sunt cele care trebuie sa ajunga devreme acasa, iar baietii mai pot sta. Riscul este la fel de mare si pentru un baiat, si pentru o fata. Este adevarat ca noaptea lucrurile pot scapa mai repede de sub control decat ziua, tocmai pentru ca oboseala, stresul de peste zi pot duce la acumulare de tensiune, iar apoi petrecerile din diverse cluburi care se intind pana tarziu in noapte sunt riscante. La intunericul noptii, lucrurile pot scapa de sub control.

 

– Care au fost cele mai dure/aspre pedepse pe care i le-ai dat lui Loren?

Probabil cea mai dura pedeapsa a fost sa-l tin in casa cand era mic, in toiul verii, din cauza unei pozne.

 

– Cat timp petrece Loren in fata calculatorului? Ce faci pentru a-l tine cat mai departe de computer?

Pot sa spun ca l-am ferit de aceasta ispita, primul calculator oferindu-i-l in clasa a 9-a. Am incercat sa ii ocup timpul cu sport, matematica si lectura. Si asta pentru ca locuia intr-un oras mic, Resita, acolo unde Loren se bucura de jocurile copilariei, petrecute afara impreuna cu prietenii. Acum sta mai putin de o ora pe zi in fata monitorului. Se foloseste de calculator pentru informare si comunicare rapida. Ar trebui sa intelegem ca acesta este rolul calculatorului. Doresc ca din ce in ce mai multi copii sa petreaca mai putin timp in afata calculatorului. Tocmai de aceea am creat DVD-ul “Execitii pentru Tine & Copilul Tau”, o modalitate foarte eficienta pentru mame de a face exercitii impreuna cu copilul. In acest fel, te “imprietesti” cu el si ii ocupi timpul cu ceva util si sanatos.

 

– Si ca tot vorbim de computer, site-urile de socializare sunt mai mult decat la moda. Ai discutat cu fiul tau despre pericolul aflat in spatele unui “amic” de pe chat?

Am discutat cu fiul meu despre toate subiectele care il intereseaza si pe el, dar si pe mine. Amicii reali pot sa-ti faca “surprize” cateodata, placute sau neplacute, cu atat mai mult cei virtuali. Nu cunosti un om nici atunci cand stai zi de zi cu el si ii vezi reactiile. Cred ca acestea sunt lucruri de bun simt pe care ar trebui sa le stie copiii nostri, iar un dialog permanent cu ei nu face decat sa diminueze sau sa inlature anumite probleme. Important este ca noi, parintii, sa nu uitam ca si noi am fost copii si sa privim cu ingaduinta si intelegere comportamentul si reactiile lor. Asta inseamna “maturizare” si sa fii “parinte”.

 

Foto: arhiva personala. Copierea si utilizarea acestei fotografii fara acordul Sfatul Parintilor este interzisa.