Cristina Balan: “Sindromul Down NU se ia!”

Cristina Balan, castigatoarea sezonului trecut la „Vocea Romaniei”, a vorbit deschis, pentru BlogulMamei.ro, despre cele doua minuni ale sale, Toma si Matei, doi baietei gemeni, diagnosticati cu sindromul Down.

 

Te rog sa imi povestesti tu despre tine, Cristina, mama, femeia… 

Femeia Cristina a ajuns intr-o etapa a vietii in care cauta spiritualitate, evolutie. Ma redescopar, imi place varsta pe care o am, ma simt bine in pielea mea. Imi place pielea mea. Mama Cristina se bucura de sotul si de copiii ei. De momentele frumoase alaturi de ei. Iar artista Cristina se straduieste sa faca muzica buna, cand femeia si mama o lasa.

 

Ce iti aduce zambetul pe buze?

Creativitatea oamenilor, faptele bune, blandetea, toleranta, prietenia, intelegerea.

 

 

Ce te face sa plangi?

Plang la chestii sensibile. Plang de bucurie cand vad bunatate. Dar si de tristete, cand vad rautate. Mai plang la filme, la scene emotionante. Plang cand aud muzica de suflet, versuri nostalgice. Uite, plang mereu la cantecul “Cele mai frumoase flori”. Si chiar ma amuz mereu, cat de moaca sunt sa plang la un cantecel de copii. Sunt o plangacioasa, per total.

 

 

Ce v-a determinat sa povestiti despre problemele pe care le-ati intampinat de cand ati aflat ca aveti copii cu SD?

Ca sa fiu sincera, amandoi am fi preferat sa ne vedem de ale noastre si sa nu ne expunem public. Insa, noi suntem un caz fericit. In timp ce alti parinti se confrunta cu greutati mari. Incepand de la excludere, discriminare, pana la indiferenta totala a statului. Pentru ei si copiii lor minunati am decis sa vorbim.

Daca taceam, nu ajutam pe nimeni. Trebuie vorbit despre Sindromul Down, trebuie educati oamenii, sa nu mai creada ca sindromul “se ia” sau ca cei cu Sindromul Down sunt niste retardati si atat.

Vrem ca oamenii sa le cunoasca si calitatile, partile bune si frumoase despre care nu se scrie pe net, cand se trateaza subiectul trisomia 21. Si sunt multe parti frumoase, credeti-ma. Cu rabdare si cu dragoste, vom ajunge si noi sa ne imbratisam semenii diferiti. Sa le acordam incredere ca pot sa-si atinga si depaseasca potentialul. Si, de ce nu, ei ne inspira sa fim mai puternici si mai buni.

 

 

Citeste interviul integral pe BlogulMamei.ro.