Cristina Balan: “Noi, parintii cu copii speciali, cautam intelegere, normalitate”

Iata continuarea interviului pe care Cristina Balan l-a acordat pentru Blogulmamei.ro despre viata cu doi copii diagnosticati cu Sindromul Down.

 

 

Care au fost cele mai sumbre ganduri ale voastre si cum le-ati depasit?

Gandurile mele cele mai negre erau legate de sanatatea copiilor. Sa nu aiba defect la inima, sa nu fie sensibili si bolnaviciosi etc. Le-am depasit prin informare, prin alaptare si prin insasi sanatatea buna a lor.

 

 

Ce planuri aveti pentru copiii cu Sindrom Down, in ce stadiu sunt acestea?

Planurile noastre sunt pe termen lung si foarte lung. Includ o Tabara de Zambete. Asa am hotarat sa numim proiectul ambitios prin care dorim sa oferim conditii la cel mai inalt nivel copiilor cu trisomia 21.

Vrem un amplasament in care personalul sa fie ca niste parinti, sa incurajeze prin atitudine pozitiva. Sa invaluie cu iubire acesti copii care, mai presus de orice, au nevoie de dragoste. O cauta, o daruiesc. Prin dragoste se dezvolta cel mai frumos. Inca nu am reusit sa demaram proiectul, insa o vom face cat de curand posibil.

 

 

Care sunt jocurile lor preferate?

Urmaritul prin casa e, de departe, activitatea lor favorita. Sa se alerge unul pe altul sau sa fie alergati de catre noi. Le place sa faca tumbe, sa se catere pe obiecte, sa se balaceasca. Adora apa si ar sta in ea pana s-ar increti si pe dinauntru. Si nu rateaza nicio ocazie sa creeze balti de apa :))

 

 

Mai vreti copii?

Da. Eu am avut o sarcina care din luna a cincea a devenit foarte dificila, restrictionandu-ma total. Apoi am avut o nastere prematura, care mi-a dat peste cap planurile de nastere naturala. Asistata de moasa, eventual in apa, cu ora magica a bebicilor la pieptul mamei, apoi atasarea la san, alaptare exclusiva… Ehe, visam eu chestii din astea, “primitive” pentru unii… M-am simtit furata de experienta totala a sarcinii duse la termen si de experienta nasterii normale. Am nascut pe cale naturala, dar cu perfuzie de oxitocina, cu epiziotomie etc. Mi-ar placea sa reiau experienta si sa duc o sarcina pana la capat.

 

 

Ce mesaj aveti pentru parintii care nu au copii cu Sindrom Down si intra in contact cu acestia?

Ah, punctul nevralgic! Noi, parintii cu copii speciali cautam intelegere, normalitate. Vrem sa nu ne simtim tot timpul “speciali”. Sa ne integram, sa fim acceptati asa cum suntem. Copiii cu Sindrom Down pot avea anumite tipare comportamentale care pot parea ciudate pentru neavizati. Ii poate speria, chiar. Dar acceptarea este raspunsul. Sa acceptam diferentele. Sa imbratisam ce ne uneste.

Un copil cu Sindrom Down este mult mai aproape de tipic decat de opusul lui. Si este un copil. Cu tot ce tine de copilarie.

 

 

Interviul integral in gasiti aici.