Semnal de alarma! Incotro, parinte? Nu te mira ce devine copilul tau daca tu esti asa!

De cand s-a nascut fetita mea am reinceput vizitele in parcurile de “bebelusi” si am constatat ca nimic nu s-a schimbat fata de acum 10 ani, cand faceam acelasi lucru cu baiatul cel mare.

Parintii sunt la fel de nervosi, agitati, tipa la copiii altora, ba chiar ii trag de maneca, ii fac nesimtiti, prost crescuti, needucati si multe alte epitete.

Sunt parinti care inca bat din picior la leagan, privindu-te insistent si insinuant ca sa-ti dai odata odrasla jos din el si sa-l dea pe-al lor, dar pe al lor zici ca il dau cu superglue si nu-l mai scot din leagan decat cand ceilalti doritori incep sa planga isteric. Iar cand o fac, in sfarsit, isi dau ochii peste cap ca, deh, nu mai poate omul sa isi dea linistit copilul in leagan, ca imediat vin “mucosii aia”, “istericii aia” care n-au putintica rabdare.

Sunt parinti care in continuare fumeaza relaxati la locurile de joaca si/sau scuipa seminte in timp ce copilul lor arunca cu nisip in alti copii, ii loveste, le rupe jucariile, iar daca le spui ceva cu frumosul iti arunca “Ce vrei, domne’, e copil?!”, dar sa te fereasca Sfantul sa faca al tau ceva la al lor ca te stie tot cartierul.

Sunt parinti care, inca, n-ar da o jucarie altui copil, dar al lor se joaca cu toate jucariile celorlalti ca doar e foarte important sa inveti sa imparti, nu?!

Sunt inca parinti care vin in parc, la joaca, dar nu isi lasa copilul sa se joace cu ceilalti pe care ii indeparteaza ca un bodyguard feroce si ii cearta sa nu puna mana pe el “ca sunt murdari” si il imbolnavesc.

Faza de ieri n-am mai intalnit-o pana acum. O fetita avea un bat in mana. Un baietel, mai mare cu vreo cateva luni, a venit si i-a luat batul din mama. Fetita n-a spus nimic, nu parea deranjata deloc. Dar ce te faci cu mama?! S-a dus ca o zmeoaica si i-a smuls baietelului batul din mana. Repet, un BAT! “O zi jumate l-am cautat prin parc!”, ii zice cu naduf, apoi se indreapta spre odrasla si-i inmaneaza victorioasa batul. Baietelul a ramas urland, iar parintii au inceput sa-si arunce epitete.

Am plecat spre casa si imi intreb baiatul de 10 ani cum ar fi procedat daca cineva i-ar fi luat lui batul, sau surorii sale. “M-as fi dus si l-as fi rugat frumos sa il dea inapoi!” “Si daca n-ar fi vrut?”, insist eu. “Daca n-ar fi vrut, as fi cautat altul. E doar un bat, mami!”.

NU e zi de la Dumnezeu in care sa nu fie o cearta intre parinti in parc din motive cu adevarat banale, care ar putea fi evitate atat de simplu. Fiecare dintre noi, parintii, ar trebui sa ne gandim doar la atat: Copilul tau nu este mai copil decat copilul meu! Si invers! Copiii sunt copii si oricat de mult i-am iubi, si oricat de importanti ar fi pentru noi, in raport cu ceilalti sunt EGALI.  Daca vom pleca de la aceasta premisa, vom reusi sa masuram cu aceeasi oca fiecare situatie, iar deciziile vor fi luate in armonie cu libertatile si drepturile noastre, dar si cu libertatile si drepturile celorlalti.

Dar daca nu, si peste 20 de ani vom fi tot aici. Copiii vor copia modelele si vor perpetua o atitudine toxica, de adulti egoisti “mai egali” decat ceilalti. Chiar nu ne dam seama ca cei mici absorb fara pic de filtrare tot ce vad si aud si iau de buna ca asta e normalitatea?

Sa nu uitam! Copiii vad, copiii fac!

https://www.youtube.com/watch?v=5JrtpCM4yMM

Adriana Vaduva

Redactor-sef Sfatulparintilor.ro

Imagine de congerdesign de la Pixabay