Multumesc, Doamne, pentru tot ce mi-ai dat, pentru tot ce mi-ai luat si pentru tot ce mi-ai lasat

Aceasta este o rugaciune puternica si benefica oricarui suflet de om aflat in aceasta calatorie tumultoasa cu suisuri si coborasuri, uneori intelese alteori nu, numita viata pe pamant.

Ne restabileste echilibrul dintre ce credem noi in capul nostru ca ni se cuvine si pentru ce suntem in stare sa spunem “Multumesc” indiferent cat de mult nu se suprapun cele doua filme in mintea noastra.

Ne ajuta sa ramanem smeriti si cu recunostinta pentru darurile vietii ce se revarsa asupra noastra si pentru care nu ne gandim prea des sa multumim.

Cum ar fi ca ne trezim zilnic, ca avem ochi functionali sa vedem, urechi numai bune de auzit chiar si ce nu ne convine, picioare harnice care ne duc de colo colo. Pentru un subconstient perfect functional care comanda organismului sa faca toate functiile pentru care noi nu facem nimic special constient, ca avem ce pune pe masa celor dragi.

Ne face sa ne gandim o clipa daca nu cumva dorintele si ambitiile noastre sunt si ele incadrate in ordinea perfecta a Universului si a planurilor sale si ca uneori cand ceva nu ne iese este felul vietii sa ne spuna ca e mai bine sa fie asa, un mai bine pentru binele suprem al tuturor celor implicati.

Inca de la varste fragede de copii suntem setati de intreaga societate sa avem, sa avem, sa avem, sa fim mai buni, sa avem mai mult si mai multe, fie note mai bune si mai multe, fie realizari mai mari si mai multe, fie succes mai mare si mai bogat. De mici asociem castigul cu bucuria si pierderea cu durerea, fara sa avem pic de mecanism in cap cum sa facem fata situatiilor numite de noi drept “pierderi”, cum sa nu ne pierdem stima de sine, respectul de sine, increderea in viata si in tot ce urmeaza mai bun sa vina.

Citeste si: Poveste de suflet: Calatoria pe sarma a sufletului unei balerine oarecare

Trecand anii, putem privi in urma si vedea ca ce a fost candva pierdere a fost de fapt momentul in care viata a luat o alta turnura menita noua, mai buna, mai plina de impliniri.

Uneori nu intelegem ceva ce nu ni s-a dat ori percepem ca ni s-a luat desi noi meritam acel lucru, acel ban, acea relatie, acel succes. Poate nu intelegem deloc toata viata un anumit asemenea moment, insa in asta sta capacitatea de a ne abandona cu incredere Universului, vietii, ghizilor spirituali ce stiu mai bine decat noi ce e bine pentru noi si pentru ceilalti cu adevarat.

Uneori primim o lectie de viata pentru generozitate.

Daca a fi generos inseamna a da din preaplinul tau cand ai chef si cui ai chef si daca ai chef, alegandu-ti tu “victima”, acel generos este de fapt un salvator si este prins in acest film al mintii sale, pacalindu-se cat e el de generos in viata sa. Adevarata generozitate a sufletului consta in a sti sa dai drumul la ce a plecat de la tine sau nici nu a venit la tine desi tu, din toti porii tai, sustineai ca ti se cuvine, ca asa este drept si corect.

Daca avem incredere in Univers si in faptul ca nu exista greseli, vom putea da drumul la ceea ce tinem cu dintii si cu bratele incordate, considerand ca e pentru noi. Daca e pentru noi, va veni la noi, daca nu, se va duce la destinatarul real, timp in care de noi va avea cu siguranta grija viata sa primim tot ce e mai bun pentru bucuria si implinirea noastra, in acord cu ce si-a propus sufletul nostru sa traiasca aici.

Am o buna prietena care si-a dorit teribil de mult sa ajunga intr-o insula exotica la care ajungi cu bugete considerabile.

Si-a strans bani ani de zile pentru a-si implini visul. In ziua in care trebuia sa ajunga la aeroport spre destinatia mult asteptata, o puternica inundatie s-a declansat in apartamentul sau si realmente nu a mai avut cum sa prinda avionul. Suparata, chiar devastata de acest ghinion, s-a considerat neiubita de soarta din moment ce a patit asa ceva. Dupa ceva vreme, a aflat ca al doilea avion in care trebuia sa se urce ca sa ajunga pe insula visata a cazut in ocean si nu au fost supravietuitori. Brusc, ghinionul si pierderea au fost privite, cu piele de gaina, drept dovezi de multa iubire din partea Universului.

Nu este usor sa iesim din incrancenarea mintii care tine cu multa tenacitate de tot ce considera ca are dreptul sa aiba, sa astepte, sa primeasca, sa castige. Insa este necesar pentru ca uneori este singura cale de a ramane sanatosi la corp, suflet si minte.

Daca ai o mare dorinta si tot nu iti iese, pune-o pe scris si daruieste-o Universului, lui Dumnezeu sau carei autoritati Supreme este mai aproape de inima ta.

Fa o cutie speciala si frumoasa in care pui acel bilet in care ti-ai scris dorinta si ai scris si de ce e asa important pentru tine sa ti se implineasca, cum te-ar face sa te simti si sa fii. Apoi o poti consacra Lui. Ia-ti gandul de la dorinta si ai incredere. Dupa 7 zile, ia hartia si da-i foc sau rupe-o in bucati foarte mici si arunc-o in vasul de toaleta si trage apa. Astfel te desprinzi si mai mult de implinirea dorintei.

Ai incredere. Universul te-a auzit deja. Daca e pentru binele tau suprem, ea va veni la tine, daca nu…. a fost doar o dorinta, un balon colorat trimis in zarea vietii care cu siguranta ajunge la altcineva care va trai ce ti-ai dorit tu … pentru ca era pentru el, nu pentru tine. Si astfel, ai fost cocreator generos la o mare bucurie pentru cineva poate din cealalta parte a lumii.

Iar viata ta iti va arata in curand de ce nu ti s-a implinit tie dorinta… pentru ca altceva mai bun era pe drum spre tine.

Ai incredere.

Multumesc, Doamne, pentru ce mi-ai dat, pentru ce mi-ai luat si pentru ce mi-ai lasat. (rugaciunea credintei)

Cristina Niculescu

publisher Sfatulparintilor.ro

foto: depositphotos.com