Emoțiile sunt puterea noastră de vindecare – iar emoțiile profunde pot duce la o vindecare reala
Lucrând cu emoțiile noastre profunde și învățând limba lor, ne restabilește concentrarea și echilibrul. Cu ajutorul emoțiilor noastre, rănile noastre nu sunt tragedii fără sfârșit; sunt portaluri specifice prin care ne putem descoperi adevărata rezistență și putere.
Acest lucru este valabil mai ales pentru persoanele care au fost rănite profund, mai ales în copilărie.
Iisus a spus că ar trebui să iertăm de șaptezeci de ori șapte momente și nu cred că a vrut să spună că ar trebui să găsim 490 de oameni care să acționeze împotriva noastră ca să ii iertam. Cred că Iisus încerca să ne spună că rănile adânci necesită mai mult decât o singură trecere prin iertare înainte de a fi cu adevărat vindecate.
Așadar, iertarea devine o practică în sine.
În primul rând, s-ar putea să iertăm după o criză de furie canalizată în mod corespunzător și ne vom recupera granițele – mânia noastră autentică și onorată ne va ajuta să ne redescoperim puterea și separarea.
Apoi, s-ar putea să iertăm după o criză de panică binevenită în mod conștient și ne vom recupera instinctele de salvare a vieții – panica noastră sinceră și binevenită ne va ajuta să devenim mai siguri și mai sănătoși în fiecare zi.
Apoi, s-ar putea să iertăm după o criză de durere profundă și, trezindu-ne inimile zdrobite, vom redeveni capabili să iubim, chiar și în ciuda durerii și a trădării.
Am văzut acest proces desfășurându-se de atâtea ori la supraviețuitorii traumei copilăriei, ale căror răni tind să se învăluie în psihicul lor. Întotdeauna sugerez ca acești oameni să meargă la bibliotecă și să găsească cărți despre procesele de dezvoltare care au avut loc în momentul traumei lor. Este o lectură fascinantă, deoarece trauma timpurie se insinuează în procesele de învățare și socializare ale supraviețuitorilor.
În funcție de vârsta lor la momentul traumei, oamenii ar putea avea răspunsuri la traume, învârtite în abilitățile lingvistice, în comportamentele lor alimentare sau în capacitatea lor de a se atașa și de a aparține.
Pentru supraviețuitorii traumei din copilărie, procesul de iertare poate fi destul de lung, deoarece trauma crește odată cu ei. Nu există un episod decisiv de iertare; în schimb, iertarea este un proces treptat de întărire, relaxare și de desfacere în continuare și așa mai departe.
Acest proces gradual îi ajută pe supraviețuitorii traumei să-și separe sinele esențial de comportamentele lor traumatice. Emoțiile lor autentice îi conduc în adevăratele lor dificultăți și apoi îi ajută să se restabilească la totalitate.
Iertarea adevărată este o călătorie intensă către vindecare
Nu există scurtături, tehnici magice și hărți de parcurs pentru iertare. Este un proces de realizare a sufletului și de vindecare a culturii care necesită acceptarea tuturor emoțiilor. Iertarea reală eliberează oamenii, îi împușcă înainte în conștiință și nu poate exista fără furie adevărată, durere adevărată, panică adevărată și integritate emoțională deplină.
Lucrând cu pricepere cu emoțiile noastre ne permitem să ajungem întregi în centrul sinelui nostru – și din acel loc de echilibru restaurat, iertarea este un lucru natural și simplu.
Mânia și iertarea nu sunt dușmani înrădăcinați; ele sunt aspecte esențiale și de neînlocuit ale procesului de vindecare completă și restabilire a întregului sine, iar acest proces poate fi întreprins doar într-un mod plin de suflet.
Sursa: karlamclaren.com
foto: Depositphotos.com
Citeste continuarea: 1 2
