De ce oamenii uită ceea ce spui, dar nu uită cum i-ai făcut să se simtă?

Indiferent de cât de mult încercăm să ne protejăm de impactul la nivel energetic pe care îl au cei din jur asupra noastră, ”filtrele” noastre emoționale se erodează și ajungem, în funcție de context, de starea noastră interioară, de anumite caracteristici ale personalității noastre, dar și a celor din jur, să ne simțim răniți… De mult ori, de lucruri sau gesturi fără sens.

Pentru mulți dintre noi, rareori trece o zi fără să fim dezamăgiți de cineva.

În zilele bune, dezamăgirile sunt lucruri minore, cum ar fi faptul că nu ne găsim creionul preferat, cineva de la serviciu care nu răspunde la un e-mail important sau poate un prieten care nu ne urmărește atunci când îi povestim o întâmplare anume. 

În cea mai mare parte a vieții noastre, răspunsurile implicite la aceste deprecieri de moment sunt o stare de enervare mai mult sau mai puțin accentuată și astfel intervine dorința de a ne reafirma controlul asupra situației. De prea multe ori însă, ne lăsăm profund afectați de întâmplări și cuvinte rostite într-o doară și ajungem să înmagazinăm sute de stări emoționale negative care ne vor rămâne companioni pe întreg parcursul vieții… Și, ori de câte ori ne vom simți vulnerabili, ne vom întoarce către ele pentru a ne susține vulnerabilitatea în proprii ochi, dar mai ales în a celor din jur.

Cum se structurează amintirile? Ce rol are nostalgia în acest proces?

The Washington Post le-a cerut recent cititorilor să-și împărtășească în mod anonim cele mai vii amintiri, iar acestea au fost câteva dintre răspunsuri:

• „Cum mă așez pe podeaua băii mele după ce tatăl meu a murit”.
• „Fața mea fiind forțată să fac ceva ce nu voiam să fac.”
• „În ziua în care am auzit vocea lui Dumnezeu în capul meu care a spus: Fiule, mai ai o șansă… S-a întâmplat cu câteva clipe înainte să mă sinucid.”

Majoritatea răspunsurilor primite au fost în mare parte repovestiri ale unor traume sau traume care s-au transformat în argumente.

Multe studii sugerează că avem mai multe șanse să ne amintim experiențele negative decât experiențele pozitive și, potrivit Laurei Carstensen, profesor de psihologie la Universitatea Stanford, în general, avem tendința de a observa mai mult negativul decât pozitivul în orice ne înconjoară.

Cercetătorii spun că emoțiile negative precum frica și tristețea declanșează o activitate crescută într-o parte a creierului legată de amintiri.

Aceste amintiri încărcate emoțional sunt păstrate mai în detaliu decât amintirile fericite sau mai neutre, dar pot fi, de asemenea, supuse distorsiunii. De exemplu, martorii oculari la o împușcătură raportează adesea că au văzut pistolul în mod viu, dar este posibil să nu-și amintească detalii precise despre împrejurimile lor. „Aceste beneficii au sens într-un cadru evolutiv”, scrie cercetătoarea Elizabeth Kensinger de la Boston College.

„Mulți psihologi cred că acest lucru are rădăcini evolutive; adică: este mai important pentru oameni, pentru supraviețuire, să observe leul în prerie decât să observe frumoasa floare care crește pe cealaltă parte a drumului”, a spus Carstensen. Tot ea susține că există o mulțime de informații de învățat în situații dificile sau periculoase și că creierul nostru poate aplica aceste cunoștințe atunci când o situație similară se va prezenta în viitor.

În mod constant rafinăm, tăiem amintirile și le lăsăm pe unele dintre ele să plece, în timp ce le aducem și le integrăm în rețele de amintiri. „Amintirile sunt failibile… Amintirile pe termen lung sunt aproape întotdeauna greșite.”

Majoritatea cercetărilor disponibile astăzi susțin că nostalgia îndeplinește o serie de funcții importante, mai ales în planul amintirilor. 

• Lucrul care îi leagă pe toți este că nostalgia este o experiență emoțională care unifică. Un exemplu în acest sens este că ne ajută să unim sentimentul despre cine suntem, sinele nostru, și identitatea noastră în timp… pentru că de-a lungul timpului ne schimbăm constant și o facem în moduri incredibile. Nostalgia, motivându-ne să ne amintim trecutul din propria noastră viață, ne ajută să ne unim cu acel sine autentic, ne reamintește cine am fost și compară asta cu cine simțim că suntem astăzi.
• Nostalgia servește o funcție psihologică esențială deoarece este o emoție extrem de socială. Ne conectează cu alți oameni. La început, când suntem foarte tineri, face parte din ceea ce ne leagă de cei mai importanți oameni din viață, părinții noștri, frații noștri, prietenii noștri. Pe măsură ce trecem prin viață, se poate extinde la o sferă mai largă a oamenilor cu care interacționăm. Este un fenomen de conexiune socială, iar nostalgia este, în acest sens, o emoție pro-socială foarte sănătoasă.
• Un alt rol al nostalgiei este cel unificator deoarece ne ajută să unificăm ceea ce altfel ar fi simțit sau trăit de noi ca fiind conflicte. Nostalgia este o emoție dulce-amară. Este dulce pentru că ne face să ne amintim de cele mai bune momente din viața noastră. Amărăciunea vine din sentimentul că știm sigur că nu le putem recâștiga niciodată, că au dispărut pentru totdeauna. Ireversibilitatea timpului înseamnă că nu ne putem întoarce în timp așa că ne ajută să facem față conflictului dorului amar pentru ceea ce nu va mai fi niciodată împreună cu dulceața de a-l fi experimentat și de a-l putea revedea și retrăi din nou. 

Citeste continuarea aici.

Clinica Aproape – Permite-ți să fii bine!

Tel: 0722187700
Mail: contact@clinicaaproape.ro
Facebook: https://www.facebook.com/clinica.aproape

foto: Depositphotos.com