Comunicarea cu animalul tău de companie este un semn de inteligență, conform științei

Proprietarii de animale de companie din întreaga lume, iar dacă nu toți, cei mai mulți dintre ei, au conversații zilnice cu animalele lor de companie așa cum ar vorbi cu ființele umane.

Le spun bună dimineața animalelor lor de companie, îi întreabă dacă le este foame și dacă doresc să iasă la plimbare de parcă animalele lor de companie înțeleg și vor răspunde în orice clipă.

Vorbești cu animalul tău de companie (fie că este un câine, pisică sau hamster) așa cum vorbești cu prietenii tăi?

Dacă da, sigur ai auzit lucruri precum „Ești nebun?” și ai observat că alți oameni se uita ciudat la comportamentul tău.

Poate că și tu, uneori, te întrebi de ce te comporți așa. Dar te asigurăm că obiceiul tău de a vorbi cu animalele de companie sau chiar cu plantele este un semn de inteligență. Nu ești o persoana obsedata de animalul tau, ci esti doar destept. Aceasta se numește antropomorfizare, ceea ce înseamnă atribuirea de trăsături, sentimente sau intenții umane unor entități non-umane.

Pentru a-l cita pe Nicholas Epley, un instructor de la Universitatea din Chicago în domeniul științei comportamentului, – „În mod istoric, antropomorfizarea a fost tratată ca un semn de copilărie sau prostie, dar este un produs secundar natural al tendinței care îi face pe oameni unici si deștepți pe această planetă. ”

Te mai poate interesa: 15 fotografii care demonstreaza ca fiecare copil ar trebui sa aiba un animal de companie

Capacitatea de a percepe lucrurile non-umane ca pe niste fiinte cu ratiune se numește antropomorfism.

De obicei, când o fac copiii, ni se pare că este adorabil, insa când o fac adulții, sunt descurajati și aceasta actiune este văzută ca fiind ceva ciudat. Experții antropologi consideră că perceperea trăsăturilor umane la un animal, o plantă sau chiar un obiect este un semn de inteligență.

Potrivit unui studiu realizat la Harvard, în 2011, unui grup de oameni li s-au arătat fotografii cu pui mici de animale și animale adulte, la care majoritatea subiecților au selectat puii de animale și au fost de acord că le vor da nume umane și că li se vor adresa în timp ce folosesc termeni referitori la sexul animalului (el/ea).

Si nu numai asta: dacă ar putea deține un pui de animal mic, l-ar numi și i-ar vorbi, așa cum ar vorbi cu ființele umane.

Nicio altă creatură vie, în afară de omi, nu are o asemenea capacitate de a identifica comportamentul uman în obiectele neînsuflețite.

Deși numirea animalelor de companie și a obiectelor neînsuflețite este cel mai popular mod de antropomorfizare, nu este singurul. A oferi animalelor dvs. de companie trăsături de caracter se încadrează și în antropomorfism. A numi câinele tău „bebeluş” sau pisica ta „bătrân morocănos” nu înseamnă că ai fi ciudat, ci inteligenţa vorbeşte.

Creierul nostru este complicat dincolo de explicațiile oricui. Ani de cercetări și studii științifice și totuși încă nu suntem siguri ce este capabilă să facă toată mintea noastră. Încercarea de a găsi caracteristici umane în obiecte neînsuflețite precum mașini, pixuri, jucării sau orice altceva este un semn al creativității creierului tău.

Te mai poate interesa: 8 motive sa NU iti iei animal de companie​, chiar daca iubesti animalele​

Antropomorfismul nu ”afectează” doar oamenii, ci ne afectează și animalele de companie.

Studiile au demonstrat că, dacă continui să vorbești cu cățelul tău, acesta învață să facă diferența între cuvinte și învață gesturile tale. Câinii au fost însoțitori umani de ani de zile și, prin urmare, au evoluat în consecință.

Când vorbești cu câinele tău, acesta poate înțelege cuvintele și sentimentele tale. Pisicile nu înțeleg cuvintele tale, la fel de mult ca și câinii. Cu toate acestea, ei pot recunoaște și vocea și comenzile proprietarului lor. Pisicile, de fapt, folosesc mai mult de 16 moduri diferite de a comunica. (Ele te aud, insa pur și simplu nu le pasă).

Există trei motive principale pentru care oamenii vor încerca să antropomorfizeze un obiect: obiectul neînsuflețit arată ca și cum ar avea o față, așa că am dori să fim prieteni cu el, sau altfel nu putem explica comportamentul său imprevizibil și suntem curioși.

Verificând modul în care funcționează fiecare dintre acești factori declanșatori, putem înțelege de ce această tendință este atât esențială pentru supraviețuirea umană, cât și pentru inteligență.

Creierul nostru devine confuz când vede un obiect cu ochi și încearcă să-l perceapă ca fiind ceva uman. Adauga un element uman, cum ar fi ochi, unui obiect neinsufletit și vei dori să vorbești cu el, sau măcar să-i spui! Nu, nu ești un psihopat delir. Este o știință de bază și, ca animale sociale, oamenii doresc să vorbească cu oricine poate și să se împrietenească cu ei: este în natura noastră.

Data viitoare când cineva te numește ciudat pentru că vorbești cu un câine pe stradă, spune-i să-și reglementeze concluzia.

foto: Depositphotos.com