O dupa-amiaza de primavara, asa cum sunt toate atunci cand esti in criza de timp la job: te bucuri cu ochii de vremea de afara dar nu stii ce sa faci mai intai. O fereastra in program apare si imi dau seama ca as putea sa iau fetita de 4 ani de la gradi ceva mai devreme si sa o aduc la serviciu. Ei ii place mult sa vina la mine la serviciu, sa coloreze, sa se joace cu colegele mele si sa stea de vorba cu ele, asa, ca intre fete.
Trec de indata la punerea planului in aplicare si in 15 minute ajung de la serviciu la gradinita copilei. Bineinteles ca Maria este in culmea fericirii cand aude ca merge la serviciu la mami, desi este mereu emotionata de intalnirea cu multi oameni straini.
Dupa primele clipe de acomodare, in scurt timp fetita incepe sa vorbeasca cu colegii mei si chiar sa participe la discutiile din birou.
La un moment dat, o aud:
“Ah, dar oamenii rai nu sunt rai”.
Ma apropii de ea, discret, ca sa nu o intimidez si sa continue. Ea auzise o discutie despre actiunile unor oameni despre care se scria in presa si despre care colegii ramasesera muti de uimire… cum au putut face asa ceva.
Copila mea, provocata de colege, isi continua expunerea punctului ei de vedere:
“Eu mi-am dat seama ca oamenii ce par rai, de fapt nu sunt rai.
Ei sunt oameni care au butoiasele de iubire goale.”
“Pai, ce sunt aceste butoiase de care spui si unde sunt ele?”, o intreaba o colega.
“Pai, fiecare om are aici in piept un butoias transparent care este plin sau nu cu iubire. Uite, eu vad aceste butoiase la lume.
Cand butoiul e plin, omul e bun.
Cand butoiul e gol, omul e rau. Dar de fapt el nu e rau, doar are butoiasul gol si nu stie cum sa il umple.”
“Si cum crezi tu ca se pot umple aceste butoiase?”, continua intrebarile.
“Pai, nu stiu inca cum, dar stiu ca vin ingeri la fiecare om atunci cand ei nu stiu sa se descurce singuri. Fiecare inger are in spate, ca un rucsac, un butoi mai mare plin de iubire de culoare rosie si cand vede pe cate cineva cu butoiul gol, pac, trage in el si il umple cu iubire. Atunci omul se simte mai bine si nu mai este rau.”
Degeaba am incercat noi sa ii testam gradul de credinta in teoria ei. Copila o tinea sus si tare sa fim buni cu cei rai, ca ei nu sunt rai, ci doar oameni care nu au destula iubire…
… Intre timp, Maria are aproape 12 ani.
Din fericire, inca crede in viziunea ei despre oamenii “rai” sau “buni”, fapt ce ii dicteaza si atitudinea fata de oameni in general. Nu mai vede asa clar butoaiele din dreptul inimii, insa crede cu tarie in existenta lor.
Insa, uneori, ramane pe ganduri cand vede ca butoiasele unora par ca raman mai mereu goale si deci ei persista in comportamente care ii ranesc pe cei din jur, inclusiv pe ea.
Si spune: “Eu astept rabdatoare ca acestia sa isi umple cumva butoiasele iar ei sa nu mai consume asa de repede portia de iubire pe care o primesc.
Daca nu iertam acesti oameni, ei isi vor consuma continutul butoiului repede ca sa se apere sau sa atace in continuare. De aceea e bine sa iertam. De fapt, ne protejam pe noi. “
Autor: Cristina Niculescu
Publisher Sfatulparintilor.ro
Cum poate fiecare ZODIE sa atragă mai mulți BANI? Iată cel mai eficient mod!
